Triunghiul Bermudelor 2

Găsită parțial

    — Eu renunț. Fără nimic, niciun indiciu.
     — Calmează-te. Faptul că îți pierzi speranța nu ne va ajuta. Eu mă duc înspre izvor. Tu rămâi aici ca punct de întâlnire.
     Serifrianul acceptă și Jack se îndreaptă spre apă.
Micuța Dove îl privea cum se apropie de apă. Îl vedea de la depărtare și totuși voia să se ducă spre el. Cine era și de ce i se părea cunoscut?
     Iese din ascunzătoare și se îndreaptă spre el, luând o creangă de pe jos. Sare pe el și îi pune ramura la gât, amenințându-l:
     — Cine ești și de ce mă urmărești?
     — Tu... Trăiești. Acum dă-te jos de pe mine, Sol!
     — Despre ce vorbești? Cine-i Sol?
     — Cum adică? Tu ești!
     Fata se ridică sperioasă de pe el și ține creanga între ei pentru a nu se apropia mult de ea în caz că va trebui să o ia la fugă.
— Nu-ți fie teamă, sunt Jack. Tu nu știi cine ești, nu-i așa? De aia ai fugit de mine. Ți-ai pierdut memoria... Care este primul lucru pe care ți-l amintești de când ești în pădure?
     — Doar m-am trezit... aici. Eu eram pe Pământ. Dar nu știu cine sunt. 
     — Vino cu mine. Îți promit că-ți vei aminti tot. De trei ani stai aici?
     — Da. De unde știi?
     — De atunci te caut, dar cumva mi-ai scăpat mereu.
     — Tu ești unul dintre cei ce mă urmăresc. Ești cu băiatul cu mască din seara aia! Nu! Eu nu vin cu tine!
    Dă să fugă, însă o mână o prinde pe a ei. Nu avea de gând să o lase să scape. Nu când de abia a găsit-o.
     — Nu. Eu nu sunt cu el. Sunt prietenul tău!
     — Prietenul meu...
     — Da. Aici suntem pe Serifria. Tu ești Serifriana Supremă Completă.
— Nu! Eu sunt pământeană.
     — Jack! Haide, trebuie să plecăm.
— Louis! mârâie, Dove panicându-se.
— Cine mai e și Louis?
     — Fugi! El e băiatul cu mască. Îți va face rău. Ne întâlnim în seara asta, Sol. Aici.
     — B-bine.
Fata nu privește înapoi atunci când o ia la fugă, iar Louis apare lângă Dreamcatcher.
— Cu cine vorbeai?
— Uneori îmi place să-mi spun monologurile. Probleme, serifrianule?
— Am crezut că ai găsit-o pe Dove, mormăie Louis.
— Crezi că mai așteptam vreun moment? O duceam imediat la palat. Haide să plecăm. Se înserează.
— Bine. Începem căutarea din nou mâine.
Louis se retrage cu gărzile în timp ce Jack se îndreaptă înspre locul stabilit pentru întâlnirea amnezicei. Putea să o modeleze după bunul său plac atâta timp cât nu-și amintea nimic.
— Sol! Poți ieși, au plecat!
Fata răsare de după crengile joase ale copacului și se apropie de băiat. Nici nu gândea că tânărul cu mască de care se ferea stătea exact lângă ea.
— Bună! șoptește sfioasă.
— Bună, Sol.
       — Am nevoie de niște răspunsuri...
       Dreamcatcher se apropie, încercând să o prindă de mână, dar acesta este împins.
      Începe să râdă, dându-și seama ce se întâmplă.
     — Oh, antresninianule... Ai devenit o fantomiță, nu-i așa? De ce nu renunți?
     — Fantomiță? întreabă fata confuză. Antresninian, spune Dove, amintindu-și. A murit... Cum îl chema? Doar din cauza bărbatului și a băiatului cu mască.
      — Cumva Cap-de-Mort și Dreamcatcher sau mai bine zis Louis?
     — Da! Îmi amintesc. De unde știi?
     — Ți-am spus. Îți sunt prieten. Pleacă acum. Te vor mai căuta și mâine. Ascunde-te și atunci când vei fi pregătită îl vei învinge pe Louis, da?
— Da...
Fata se depărtează, iar imediat cum iese din raza lui vizuală, lovește cu pumnul în copacul cu crengi joase, dar mai bine zis, lovește fantoma. Masca îi apare înapoi pe chip. Vechiul Dreamcatcher nu a plecat niciodată.
— Stai departe de ea. M-ai înțeles?
— N-am să te las! încearcă să spună Alex. O protejez.
— " O protejez", îl imită. Ascultă-mă bine, dacă o mai vrei în viață, stai la distanță! Primul și singurul advertisment!