Coma Cerebrala

Tată-fiică

    -Nu am nici cea mai vagă idee!Ma duc sa vorbesc cu tatăl tău altfel...
    -Altfel ce?Ce dracului aveți cu toții,dacă asta a fost viața mea pana acum atunci vreau o schimbare.Ce problemă are tata cu mine?o intreb eu.
    -Te iubește foarte mult puiule,a fost foarte afectat de cele întâmplate doar ca înainte de "accident" l-ai cam supărat și de atunci este foarte țafnos dar o să-i treacă o sa vezi,acum odihnește-te!îmi spuse trăgând ușa după ea.
     Eu îmi cercetam camera încercând sa aflu cat mai multe despre mine.Eram sigură că viața care mi-o prezentase mama nu era a mea.Am deschis computerul și am răsfoit câteva foldere dar nu găsisem nimic,nici măcar o poza cu mine.Am selectat mai apoi un folder care părea personalizat,pusesem ca icon o săgeată neagră,am apăsat dublu click iar folderul părea securizat cu o parolă.Nu știam nici măcar dacă Bel este numele meu darămite sa îmi amintesc o parolă.
     Am coborât jos încercând sa dau de mama,poate ea știa ce se afla prin computerul meu sau poate îmi știa parola.Inainte sa cobor scările în bucătărie se afla mama cu tata care se pare ca aveau o discuție aprinsă asa ca am ascultat conversația lor.
     -Te rog las-o,o sa fac tot posibilul sa o aducem pe calea cea buna,de partea noastră!ii spunea mama,tatălui meu.
     -Copilul asta ne-a creeat doar probleme,nu mai pot sa fac nimic,e doar a ta!
     Discutau de parcă eu eram proprietatea cuiva.
      -Vreau sa dispară din casa asta cat mai repede,o sa avem mari probleme!continua tatăl meu,dar la felul cum vorbea despre mine nu părea a fii un părinte prea bun.
     -Dar este copilul nostru,nu putem face asta,abea am salvat-o din ghearele morții!striga mama.
     -Si era mai bine ca Matt sa o lase în acele gheare!
     Matt!?!?El trebuie sa fie băiatul de la spital,iubitul lui Rosse dar ce legătură avea el!?!?
     -Pa mama,pa tată!le spun eu iesind pe ușa casei.
     -Bel stai,unde pleci?ma intreaba mama.
     -Ies puțin,aveam nevoie de aer și oricum nu prea par binevenita în casă.....Nu-i așa tată!?întreb eu ironic.
     Răspunsul sa lăsat așteptat și pana sa deschidă gura eu eram deja în grădină.Am deschis portita de fier care dădea în stradă și am ieșit.Nu prea știam mare lucru de fapt nu știam nimic.Mi-am pus căștile pe cap,mâinile în buzunar și am plecat pe o străduță care părea să ducă în centrul orașului,văzând indicatoarele.
     M-am plimbat ore în sir,nici nu realizasem cum trecuse timpul.
     O mână rece pe spatele meu m-a făcut sa tresar,m-am întors repede scoțându-mi căștile din urechi și observasem ca este Gimi,asa zis iubitul meu.
     -Hei m-ai speriat groaznic!ii spun eu.
     -Ce cauți aici singura?ma intreaba el părând îngrijorat.
     -Am ieșit puțin la aer!ii răspund eu băgând căștile în buzunar.
    -Hai te conduc eu acasa,vino!imi spune el apucandu-ma protectiv de mijloc.
     Nu ma simțeam deloc ok,m-am urcat în mașină iar Gimi a pornit la drum înainte sa apuc să-mi pun centura inima mi-o luase razna simțeam ca explodează iar un sentiment groaznic de panică ma cuprinsese.