Coma Cerebrala

În spatele meu

   Am observat 3 persoane îmbrăcate în roșu,fiecare avea în mână cate un obiect de fier,unul avea un lanț gros cu zale foarte lung,cel din mijloc avea o sabie a cărei lamă lucea de parcă luase foc,iar celălalt avea o minge de fier cu țepi de diferite mărimi care ieșeau în exterior.
    Ma cuprinsese un sentiment de teamă,îmi aminteam visul de acum ceva timp în care un grup de persoane îmbrăcate la fel ca tipii ăștia,ma alergau.
    Am observat o strada și mai îngustă,în stânga noastră.
    -Gimi vino,pe aici!ochii lui Gimi începuseră sa sclipeasca și fixase unul din cei 3 tipi cu privirea,nu se clintea din loc.
    -Gimi haide sa mergem!!!
    Am fugit fără el,îmi părea rău să îl las acolo dar îmi era teamă.
    Ajunsă în capătul străzii am realizat ca eram blocată,2 caini imenși de culoare neagra erau în fața mea.Nu scoteau nici un sunet,au început sa vina încet spre mine iar eu priveam disperată în jur după un obiect cu care sa ma apar.
    Unul din caini se oprise undeva cu 2 metrii în fata mea,iar celălalt a continuat sa vina spre mine.Inlemnisem și stăteam nemişcată,abea dacă mii se auzea  respiratia.Cainele a trecut ușor pe langa mine,avea un miros aparte îngrozitor.Se oprise undeva în spatele meu,eram înconjurată și nu aveam unde sa fug,speram ca Gimi sa fi scăpat și sa ma găsească.
     -Bel!!!!il aud strigandu-ma.
     Nu scoteam nici un sunet de frică.
     L-am zărit pe Gimi în spatele meu și m-am uitat la el cerându-i ajutor din priviri.El a făcut un pas în spate și a fugit.
     Câinele din fata mea venea spre mine cu o viteza uimitoare,m-am pus în genunchi și mi-am acoperit capul cu mâinile.
    Ma izbit în fuga lui nebună,am căzut dar nu se oprise la mine,fugise după Gimi și celalalt câine.Nu știam ce sa fac,am încercat sa găsesc drumul către casă.Gimi fugise când ma văzuse înconjurată de caini,eu de ce l-aș ajuta!?
     Ajunsesem acasă la mine știind ca mama este singură după ce tot drumul ma simțisem urmărită.
    -Mamă?
    -Da iubit-o,vino,sunt sus!îmi răspunse ea.
    Ma izbucnit plânsul de cum am intrat în camera ei,ea a întins mainile spre mine invitandu-ma în bratele ei.
    -M-a sunat tatăl tău și mi-a spus ce sa intamplat,gata nu mai plânge,o sa fie bine!mi-a spus ea sărutându-ma pe frunte,încercând sa ma linisteasca.
   BOOM!!!
     Bubuitura din ușă ne-a "trezit" pe amândouă.Pe scări se auzeau pași grei,apăsați,se apropiau de camera mamei,acolo unde ne aflam noi.Eu m-am ridicat din pat fixând ușa cu privirea,așteptam speriată ca ușa camerei sa fie izbita de perete.Mama sa ridicat și ea și s-a îndreptat spre ușă,a pus mana pe cleanta și a deschis-o.