Coma Cerebrala

Câteva lucruri despre mine

     -Hei ai grija!!!!strig eu la Gimi.
    El a oprit brusc mașina.
     -Era sa omori cainele ăla!ii spun eu verificandu-mi centura de siguranță.
     A privit lung către mijlocul pădurii și a spus:
     -Era doar un câine...
     Tot drumul am fost tăcută,la fel și el,ajunși în fața casei s-a dat jos sa îmi deschidă portiera iar apoi m-a urmat pana în fața ușii.
     -Ok pai ne mai vedem atunci!ii spun eu intinzandu-ma sa îl pup pe obraz.
     -Stai!imi spuse el oprind ușa de la intrare pe care eu tocmai ce vroiam sa o închid.
     -Intru sa ii salut pe ai tăi!îmi spuse el fără sa aștepte un răspuns de la mine și intră.
     Puțin cam needucat băiatul asta zic eu.L-am lăsat de vorba cu ai mei și am urcat scările spre camera mea.M-am așezat la computer încercând sa dau de cap acelei parole.
     -Hei ce faci?ma intreaba Gimi trantindu-se în patul meu.
    -Nu,tu sa îmi spui ce faci!?ii răspund eu strângând hainele de pe marginea patului.
     -Pai ma gândeam ca poate vrei sa petrecem puțin timp împreună ținând cont ca nu m-ai văzut de ceva timp!
     -Gimi,haide sa o luăm ușor,nu știu de cat timp suntem împreună dar eu nici nu te cunosc,adică nu știu ce fel de relatie am avut,nu știu nici măcar ce vârsta ai!
     -Pai 25,am sărbătorit împreună ziua mea de naștere pe 15 mai a fost și Giulia acolo,te-a ajutat sa iti găsești cea mai frumoasa rochie!îmi spune el făcându-se comod în pat.
     -Si ți-o tragi cu ea?îl întreb eu.
     -Wow,nu te-ai schimbat deloc și încă dinainte de accident aveai ceva cu fata asta,ști foarte bine ca nu as putea trăii fără tine,2 luni au fost un chin pentru mine!îmi spune el prinzandu-ma de mână.
     -Nu ocoli subiectul!ii spun eu ridicând vocea.
      -Nu,sigur ca nu,în plus cine dracului s-ar uita la ea?E o femeie ușoară,as putea sa o am oricând doar pentru o noapte sau două,dar,eu te vreau pe tine.Giulia e prietena ta,cat timp ai fost în spital a venit mereu cu mine sa te vadă,altfel,eu cu ea nu avem nimic de împărțit!
      L-am rugat sa plece și a acceptat,a ieșit pe ușa dar,nu înainte sa îmi dea un sărut pe frunte,apoi mi-am văzut în continuare de treaba mea.
     Încercam toate variantele posibile încercând sa dau de cap parolei dar era în zadar nici nu realizasem ca se făcuse noapte.
    Ce ciudat,era ceasul 23:54 iar ai mei nu ma chemasera la masă,stomacul meu nu părea sa ceara de mâncare asa ca m-am pus la somn ascultând urletul câinilor de afară.
    -Lăsați-mă,lăsați-mă în pace,nu știu nimic!!!!si continuam sa alerg pierduta,coșmarurile nu îmi dădeau pace și ceva îmi spunea ca asta era doar începutul.