Vizita la psihiatru

79 11 0
                                    

     Am ieșit după câteva secunde în fata casei,îl cautam cu privirea dar plecase.Am făcut 2 pași înapoi intrând în casă dar un strigăt ma oprit.
     -Terminați,opriți-vă!
Am fugit spre locul de unde veneau strigatele,câțiva metri distanță în mijlocul străzii Gimi și Matt își cărau pumni și picioare.Primul lucru a fost sa o întreb pe Abigail ce se întâmplă.
      -Gimi a venit spre noi fără sa spună un cuvânt și a început sa se certe ci Matt iar situația a degenerat!îmi spuse ea
      -Hei,hei!!!!!!!am strigat iar cei doi s-au oprit.
    Gimi ma privea iar Matt își aranja geaca.
      -Abigail,vreau sa iti iei prietenii și sa plecați!m-am răstit la ea și l-am prins pe Gimi de mână tragandu-l după mine.
      Nimeni nu a scos un cuvânt și ne-au lăsat sa plecam.Ne-am oprit în fața casei și l-am întrebat pe Gimi ce se întâmplase acolo dar nu a vrut sa îmi răspundă.Ma luat în brate tremurând și mi-a șoptit:
     -Te voi proteja chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care o să-l fac!
     Ma condus în cameră,a așteptat sa adorm iar apoi a plecat.
     
      'Toate acele persoane aruncau cu pietre în mine și strigau "Vei fii arsă pe rug".Nu mai aveam lacrimi sa plâng,eram obosita iar picioarele mele cedau.Cazusem într-o groapa plina de nămol,ridicând privirea am văzut acei oameni care adineauri strigau la mine aruncând pietre peste mine,încercau sa ma omoare.Pietrele treceau prin mine de parcă eram o fantoma,nimic nu ma atingea doar trecea prin mine'

       Visul acesta fusese ciudat dar ma trezisem,spre fericirea mea.Alarma nu sunase încă,am profitat de timp și am mai stat jumătate de ora în pat gândindu-mă și încercând sa îmi amintesc ceva din trecut dar nimic.
     Mama intrase în cameră chemandu-ma la masă.Am tras niște haine pe mine și am coborât jos.
     -Bel sper ca nu ai uitat,azi trebuie sa ajungi la spital pentru o consultație.Medicul ne-a recomandat un psihiatru foarte bun!
     -Ok,imediat ce termin micul dejun ma pregătesc.
     Gimi doar ce intrase pe ușă,venise sa ma acompanieze la spital.M-am îmbrăcat repede și am plecat.
      -De. Psihiatru Cristian Mencu,se pare ca am ajuns iubit-o,vrei sa intru cu tine?
      -Da!i-am raspuns și am intrat.Medicul ne astepta de ceva timp.
      -Bună,tu trebuie sa fi Bel,iar tu?
      -Eu sunt Gimi,iubitul ei!
      -Bun pai sa trecem la treaba,Bel vreau să-mi spui dacă îți amintești ceva sau ai văzut ceva schimbări în ultimul timp!
       -A,nu îmi amintesc nimic,doar am avut niște visuri ciudate!
       -Ai putea sa îmi spui pe scurt despre ce este vorba?Poate fii ceva din trecutul tău,amintiri!mi-a spus el iar eu am zâmbit.
       -Este imposibil,visurile mele sunt foarte ciudate,oameni care aleargă sa ma prin....
      -Domn doctor vrem sa știm dacă Bel își va revenii,nimic mai mult!m-a întrerupt Gimi
      -Asta încerc sa aflu Gimi,dacă m-ai lăsa să-mi fac treaba poate aș putea să-ți dau un raspuns!a raspuns medicul iritat de prezenta lui Gimi.
      -Gimi ai putea sa ma aștepți afara te rog?i-am spus eu
      -Nu Bel,plecam acasă,cred ca domnul doctor nu este capabil sa ne dea un răspuns.
       Gimi ma ridicat de pe scaun și ma tras spre ieșire.
      -Bel,poate poți sa treci pe la mine într-o zi,singura!a spus medicul iar eu l-am salutat politicos și am ieșit.

Coma CerebralaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum