Rătăcind printre gânduri (Scurte povestiri finalizate)

Atunci am început să trăiesc - partea 2

Seara de sâmbătă am început-o cu vizita la Carla. Încă mai locuiește împreună cu părinții ei în apartamentul aflat în aceeași cladire cu clubul. De fapt toată clădirea le aparține iar majoritatea timpului și-o petrec aici pentru a se ocupa și de afacere. Ușa este deschisă chiar de Carla care se aruncă efectiv pe mine. Ne îmbrățișăm și țopăim de fericire așa cum o făceam când eram mici. A trecut prea mult timp de când nu ne-am văzut. Abia apuc să-i salut pe Ana și pe Toni - părinții ei - că mă trage după ea în camera ei.

- Noi avem de vorbit! îi anunță înainte de a închide ușa în urma noastră.

- Ce mai faci? o întreb în timp ce ia telefonul care tocmai licărea anunțând sosirea unui mesaj. Îl butonează scurt apoi îl aruncă în pat și mă privește zâmbind. Are o licarire în ochi pe care nu i-o cunosc. Pare ușor distrată și în același timp emoționată.

- Am cunoscut un tip.

- Păi asta faci de când te știu, îi amintesc eu ușor nedumerită.

- Da știu. Dar nu este orice tip. Este un tip mai special, adaugă zâmbind și își dă ochii peste cap.

- Aha.

Încerc eu să par interesată. O cunosc foarte bine și știu că pentru ea expresia "am cunoscut un tip" este folosită mai des decât uzualul "Bună ziua". În fiecare zi cunoaște "un tip" care în câteva zile, sau chiar ore, dispare pentru că devine un nesimțit care vrea doar să mai "bifeze" o tipă din agenda lui.

- De data asta este ceva serios. L-am cunoscut acum trei luni - adaugă surâzătoare. Nu în club, subliniaza ea bănuind la ce mă gândesc. Nu știe de legătura mea cu clubul și nici nu trebuie să afle, completează amenințând-mă cu degetul.

- Ok. ok. Am înțeles. Dar ce te face să crezi că este special. Toți băieții sunt la fel. Toți vor doar să ți-o tragă apoi să fugă cât mai departe. Nu vor relații, nu vor responsabilități, nu au curajul să iubească și nici nu știu cum să se facă iubiți. Nu vreau să te văd că suferi din cauza lor, îi spun încercând să aflu cât de "serioasă" este prea lunga ei relație.

- Știu asta. Și am întâlnit o grămadă de tipi care au fost de fapt doar niște măgari. Dar cu tipul ăsta e altfel. Mă simt altfel când sunt cu el. Mă gândesc tot timpul la el, îmi doresc să fie tot timpul lângă mine. Mă simt protejată și iubită. Nu mi-a spus că mă place dar simt asta. Și vrea să ne mutăm împreună, adaugă la final lăsându-mă cu gura ușor căscată.

- Uau! Cred că ești îndrăgostită! concluzionez eu și izbucnim amândouă în râs.

Suntem întrerupte de alarma telefonului, iar Carla mă anunță autoritar că intră în duș și în 30 minute coborâm în club. Eu mă retrag în bucătărie unde Toni pregătește niște cafele.

- Hei! Gata bârfa? Mă întreabă trezindu-mă din visare.

- Aproape! îi răspund așezându-mă pe scaunul de la bar. Am înțeles că ai probleme? îl abordez direct fiind conștientă că nu avem prea mult timp la dispoziție pentru aceasta discuție. Observ cu coada ochiului cum se schimbă la față, dar mă prefac că nu-l văd.

- Eh! Așa e în afaceri! Azi ești, mâine nu mai ești! răspunde oarecum resemnat.

- Te pot ajuta cu ceva?

- Nu știu? De fapt nu cred?

- Încercă! îl îndemn arătându-i scaunul de lângă mine.

- E vorba de șantaj. Pierd clubul. Am încercat tot ce se putea. Persoană importantă... Fără rezolvare, relatează calm, fără să ofere mai multe detalii.