Layla

Capitolul 6 "Ști la ce mă refer"

La un moment dat ating pământul cu picioarele dar nu pot spune că eram fericita de acest fapt deoarece la scurt timp după mi-am simțit spatele dezgolit și el pe suprafața rece a unui perete.
Barbatul se presase de mine și eu rămânând fără aer poate și din cauza socului am început sa mă zbat și sa încerc să-l împing dar fără rezultat. Tot ce îmi rămânea de făcut era să țip.
Și asta am și făcut, am țipat dar nimeni nu răspundea din cauza muzicii și atmosferei de așa natură a unei petreceri de tipul acesta.

Deja împăcată cu ideea că nimeni nu mă aude, am încetat din țipat și mi-am simțit ,sub pleoape, ochii umezi.
L-am lăsat fără sa vreau să își strecoare capul în scorbura gatului și intr-un mod dezgustător a început sa mă sărute umed.
La um moment dar, poate luat de val, mi-a prins animalic pielea intre dinți și m-a mușcat pana la sânge, durerea fiind greu de suportat într-o situație ca asta.
Chiar în momentul în care a vrut să-mi ridice mai sus rochia, greutatea ce era peste corpul meu dispăru și sunete de lovituri se auzeau prin preajmă.
Speriată, rămăsesem ca de piatra când am numărat 3 oameni batandu-se.
Îl recunoscuse evident pe barbatul cu tatuaje și pe...pe fratele meu batandu-se. Dar cel mai interesant era al treilea care după câțiva pumni schimbați am realizat ca era de partea lui Josh.
Când mă privi, ochii lui făcură contact cu ai mei, și din cauza socului nu ma puteam aduna ca sa-mi dau seama cine era. Ajunsese lângă mine, lasandu-l singur pe Josh, și prinzându-mă de încheietura mă scoase afară pe o ușă din spate, pe care nu o observasem pana acum.

La lumina de pe strada, fața îmi pică și rămăsesem iar fără aer când l-a recunoscut ca fiind...Cole.

-Ești bine?Mă întreabă fără să mă mai privească, atenția lui fiind pe o mașină parcată neregulamentar lângă trotuar.

-DDa..

-Ți-a făcut ceva?Ști la ce mă refer. Spune apoi își trece privirea de sus în jos, peste corpul meu.

-Nu.
Răspund automat.

-Atunci asta ce e? mă întreabă nervos și arata cu degetul spre gatul său ca și cum ar arăta pe al meu.

-Hă! Ia spune ce e asta?mai repetă o data dar de data asta se năpusteşte spre mine, îmi ia parul în pumn fără sa tragă și se uita spre gatul meu.

Curioasa sa văd ce am la gât îmi preseze palma pe locul indicat și la prima atingere locul îmi pulsează agitat și dureros, printre buze iesindu-mi um geamăt de durere.
O lacrima îmi curge fără să fiu conștientă dar o șterg sperând ca nu o va vedea și mă trag de lângă el vrând să mă întorc la fratele meu.

-Ce crezi ca faci? Aud niște pași repezi în spatele meu și o mana care mă trage ,rasucindu-ma.

-Josh...
Alte lacrimi acum nu de durere, de frică îmi înfundă ochii.

-E bine...
Spune același Cole care a reacționat ciudat la vânătăi de la gatul meu, dar de data asta era calm și înțelegător. În ochii lui puteai citi regret dar și milă, lucru care mă înnebunea.

-Hai sa te duc acasă.

-Nu merg nicăieri cu tine.
Mă uit la el nervoasă și puțin dezgustata faptul că el crede ca as fi acceptat sa merg cu el.

-De ce?Ai încredere! Doar vreau sa te duc acasă.
Spune apoi îmi întinde mâna ca mai apoi inconștienta de mine să i-o prindă și să-l urmeze spre mașină fițoasă ce ne aștepta deja deblocată din cheie de când ieșisem.

Fără sa mai spună nimic, îmi dă drumul la mână și înconjoară mașină urcând la volan iar eu în scaunul pasagerului din față. Eram sigura că nu va fi un băiat drăguț care să-mi deschidă portiera.

După ce caut prin întuneric centura de siguranță și o fixez cum trebuie, să nu mă deranjeze, mă așez cât de comod se putea într-o situație ca aceasta și îmi rezem capul de geamul aburit din cauza diferenței de temperatura.

La mai puțin de 5 minute de la plecare ajungem pe strada mea, mașina orindu-se fix în fata casei mele și confuză îmi întorc capul și dau de o expresie neutra pe care Cole o avea fixată pe față.

-De unde ști d-
Sunt oprita de el, de vocea lui groasă..

-Nu știam.
Spune și îmi face cu ochiul.

-Cum zici tu.
Spun și îmi scot centura apoi îi mulțumesc cu o privire serioasă dar totul caldă și ies din mașină, frigul nopții izbindu-ma în plin.

După câțiva pași ajung la cele trei trepte din fata ușii. O deschid și intru încet fără sa fac zgomot.

Urc scările la fel, într-o liniște deplină, și ajung în fața camerei mele.
Oftez, obosită, și intru în cameră, mai apoi mă schimb și mă trântesc în pat petrecând câteva momente gandindu-mă la ziua de mâine în care am de dat explicații, pana somnul să mă ia cu el.