Layla

Capitolul 9 "E sora mea"

Era aici..

-Stai..Voi vă cunoașteți?
întreabă Aimee nedumerită.

Înainte să pot respunde Josh a început dintr-o dată să țipe.
-Da! La dracu! E sora mea! Ce cauți aici?

Nu l-am mai văzut așa nervos..niciodată și eu îl cunosc mai bine decât oricine.

-Eu..mm..e-u am venit cu Cole.

Simțeam sângele cum îmi curge agresiv prin vene și se îndreaptă spre obrajii mei inrosindu-i.

-Frate! Nu ți-ai găsit alta curva cu care sa te culci înafara de sormea?!
Se adresa lui Cole.

Am făcut involuntar un pas în spate și m-am distanțat de Cole și de cel pe care ieri îl numeam frate.
Am dat să plec dar talia mi-a fost prinsa de o mana puternică și un scâncet din cauza nervilor îmi părăsi gâtul.
M-am întors și am dat de ochii lui Cole. În mașină mă seduceau și mă provocau să intru în lumea lui, dar acum.. ahh.. îmi transmiteau doar greață și acel sentiment de vinovăție pentru că m-am lăsat păcălit exact cum mi-a spus Josh să nu o fac.

Și Josh. Cum putea să se uite în ochii mei și să-mi spună să nu fac ceva când fix el era prieten cu dracu'. Fratele meu.. fratele pe care l-am privit atâta timp ca un model. Acum totul s-a întors la 180°.
La fel ca mine care tot la 180° m-am întors și am luat-o în spre casă neștiind nici un drum, placand doar cu dorința de a mă depărta de ei doi și cu multe întrebări ce se ciocneau în capul meu ca niște electroni.

Ce fel de persoană e defapt Cole?
De ce Josh era acasă la Cole?
De ce?
De ce?
De ce?

Ajunsă pe trotuar am luat-o la fugă lăsând în spate strigătele celor doi monștrii, doi monștrii care îmi știau numele.

După câteva minute, ce au părut ore, picioarele mi-am cedat, prabuzindu-mă pe peluza unei case, genunchii lovinde-se de pământul tare.

Mă ridic stangaci și încep, cu pași, mici sa mă îndrept spre casă.

Un sunet ,asemănător cu celui făcut de motorul unei mașini, tăie liniștea serii și se apropiă de locul unde mă aflam.
Nu după mult timp o mașină cunoscută, neagră, își făcu apariția pe șoseaua cu un singur sens și cu un scârțâit de frâne, opri.

O portiera se auzi și doua mâini mă luară în brațe, brațele pe care le tânjeam de mult.
Mă strânse în brațe și se lăsă cu mine pe jos, pe iarba udă de roua serii ce îmi provoca usturime la contactul ca rănile mele din genunchi.
Un geamăt înfundat de durere se strecura printre buzele mele și băiatul își dădu seama abia acum de zgârieturi.

-Layla?

-Da..

-Ce ți s-a întâmplat?

-Nimic. Sunt bine.

-Nu. Nu ești. Hai sus.

Și astea fiind spune m-a luat in stil mireasă în brațe și m-a așezat pe scaunul din dreapta sa.

-Hai să pansam alea mai repede ca sa nu se infecteze.

M-am întors spre Cole și ochii lui transmiteau regret dar și grijă. Grija pentru mine..

A pornit mașină și a plecat încotro știa el, nu mă mai interesa, aveam încredere. Drumul a durat ceva, oare cât am alergat?

A pus frână și a coborât repede ajungând la portiera mea și deschizând-o.

Ajunsă pe picioarele mele mi-am dat seama că eram acasă. Casa în fața căreia stătea parcată mașină fratelui meu.

-Hei! Vrei să vorbesc eu cu Josh?
-Nu nu e ok!spun deja gandindu-mă cum m-as putea teleporta în cameră mea fără să fiu auzită.
-Atunci de ce a reacționat așa?
-Nu știu. Nu a mai făcut așa pana acum, dar stai liniștit, vorbesc eu cu el.
-Bine. Spune și se apropie de mine lundu-ma în brațe câteva secunde apoi soptindu-mi un "Noapte Buna" și plecând la mașină sa.

M-am întors și am ajuns în fata ușii. În spatele meu, la câțiva metri încă se afla mașina lui Cole.
Am bătut la ușă și un Josh nervos, mirosind a alcool, a ieșit în prag. Când m-a văzut a început să țipe la mine și sa gesticuleze în aer, modul lui de a-mi spune cât de incompetenta sunt.

-De ce dracu nu mă asculți niciodată?
-Dar te ascult mereu. Cu ce am greșit? Spun, ochii intepandu-ma deja, lacrimile încercând să ajungă la suprafață pentru a-şi croi drum mai apoi pe obrajii mei.

-Ce crezi ca dacă plângi rezolvi ceva? Spune Layla, te ajută cu cea ca te smiorcai în fața mea ca o curva? Asta ești, o curva! Scuipă țipând la mine. În ochii săi citindu-se nervozitatea și venele proeminente de pe gât accentuând figura sa de om deranjat de nesupunere.

-Josh! Te rog, încetează! Nu am făcut nimic, de ce nu mă asculți?
Îl implor pe fratele meu să se potolească pentru prima dată în viață mea.

-Lasă că te potolesc eu pe tine! Și cu astea fiind spuse a ridicat mana la nivelul feței mele și și-a lipit palma grea de obrazul meu.

Dezechilibrandu-mă, gravitatea fiind de partea fratelui meu, mi-am închis ochii așteptând durerea provocată de contactul cu asfaltul, dar nu a mai venit.

Cole ieșise din mașină și mă prinsese la timp. Ma înfășurat cu propriile-i-mâini și m-a ridicat în brațe, plasând protectiv un sărut cast pe tâmplă mea.

-Acum ești în siguranță.

Întunericul mă cuprindea incetul cu incetul, dar eram bine, ultimul cuvânt auzit fiind "siguranță". Eram în siguranță cu el.