Layla

Capitolul 8 "La mine"

Telefonul meu suna de zor și eu scăldată în nesimțire stăteam cu nasu-n pernele moi așezate dezordonat pe patul ce acum arata ca după război. Când doi Jones stau la mai puțin de 2 metrii distanță, iese cu bătaie, chiar și în somn.

Sătulă de tonul enervant de apel al telefonului meu, îmi întind mână bâjbâind stângaci după aparatul inteligent de pe noptieră.
Când citesc numele persoanei de la celălalt capăt al firului, conștiința îmi da o palmă ca pentru trezire și mă ridic în capul oaselor și o postura improvizata de om treaz.
Pe jumătate adormită răspund la apelul ce nu mai înceta și un zbierat iese din difuzorul telefonului și se lovește de timpanul urechii mele.

-Layla Elisabeth Jones, de ce mama vrăbiile nu răspunzi la telefon. Pe unde umbli?
-Nu mă cheamă Elisabeth!
Am chicotit.

Am și uitat de scumpa mea prietenă care după cum vedeam în telefon mă sunase de 27 de ori. Ce om normal insistă atât? În general oamenii se opresc la 10 apeluri, și alea atunci în cazuri disperate. Dar de ce mai întreb? Prietena mea e paralelă cu normalitatea.

-Sunt acasă. M-a adus Josh aseară..
Mă mănâncă limba. Voiam să-i spun ce se întâmplase aseară dar mă gândesc ca e problema mea și nu a ei.
Nu voiam să o indispun.

-De ce ai placat așa devreme? Te-a mustrat Josh de ai vrut singura sa mergi acasă?
Spune ea și înainte sa încheie fraza un chicot îi părăsește buzele săteni de la celălalt capăt.

-Mhm..Asta și faptul că i se făcuse rau.

-A. Doar îl ști pe Josh, sufletul petrecerii!
Încearcă doar să detensioneze discuția și îi mulțumesc mintal pentru glumele ei naspa ce schimbaseră subiectul.

-M..Așa e. Oricum îmi pare rău că nu te-am anunțat.
Spun pe un ton improvizat de copil ce doream să o convingă să mă ierte.

-Ce contează e că ești vie și în siguranță. Oricum, e deja târziu, ne vedem la școală.

Școală?
Școală.
Cole.
Chimie.
Cole.
Chimie.
Cole.
Cole.

Doamne am uitat de Cole..De proiect și de faptul ca e colegul meu de laborator.
Încep să o urăsc tot mai mult pe profesoară.

Ajunsă la liceu observ că locul meu de parcare, locul în care îmi parcam mașină de 3 ani încoace era ocupat de o mașină neagră,sofisticata,sigur foarte scumpa, de un negru mat și foarte joasă.
Geamurile fumurii mă împiedicau să văd șoferul dar nu după mult timp portiera se deschise încet și niște picioare lucrate ies din interior apoi totul cerul cade pe mine..
Pe bune? Cole..

Mă trezesc făcând o glumă proastă și apăs cu putere pe volanul mașinii mele, sunetul de clacson ieșind cu viteză și speriindu-l , el dând cu capul de tocul portierei care era destul de jos încât și un pitic să se lovească.

Deschid portiera și îl întreb amuzata dacă a pățit ceva, el ignorandu-mă și frecandu-si fruntea.
De ce am făcut asta?

Cu pași mari și apăsați se îndreaptă spre mașină mea și trage de portiera dreaptă,urcând pe scaunul pasagerului.

-C..ce faci?

-Ne ducem la o plimbare.

-Cum?întreb chiar dacă auzisem perfect ce spusese.

-Vom merge la o cafea.

-Ă..cred ca uiți ceva.

-Ce?fruntea lui se încrețește ca și când s-ar gândi la ceva important.

-Avem ore!!

-Nu face nimic.Sunt prieten cu directoarea.
Spune el sfârșind cu un gest total nepotrivit dar sexy,făcu cu ochiul.

-Okk. Unde mergem?

-La mine.

Sunt sigură că nu trăiește într-o cafenea...

La auzul celor două cuvinte sângele meu urcă repezit spre cap, presiunea fiind insuportabila. Cuvintele fratelui meu se tot repetau ca un ecou în mintea mea "doar ai grija".

Mă uit la el speriată, el observă și își presează palmă peste mana mea ce se odihnea pe schimbătorul de viteze, acoperită și presată de podul palmei sale.
-Mergem să lucram la proiect.
Rămân cu gura căscată,dar mai apoi un zâmbet își făcu apariția inconștient pe buzele mele.

Aprob din cap și dau să pornesc motorul când îmi aduc aminte de ceva.

-Îți lași mașină aici?întreb verificând oglinzile retrovizoare.
-Nu. Defapt hai să mergem cu mașina mea. În plus eu știu drumul mai bine pana acasă.

Nu reacționez pe moment.
Să mă urc în aceasi mașină cu el?
Hai Layla nu mai fi fricoasa și mergi odată cu el.

Scot cheia din contact, parchez mașina, și apoi urc pe scaunul din dreapta a mașinii sofisticate ce părea mică de afară dar spațioasă înăuntru. Ciudat.

Cole dă la început în marşalier ca mai apoi să plece în trombă spre casa sa.

Sper să nu murim azi.
Mașină își făcu loc printre mașinile, pe străzile întortocheate ale cartierului său care parcă era ales special pentru persoana sa, un cartier liniștit ziua și foarte periculos noaptea.

Mașină pierdea din viteza mare și constantă cu care mersese până acum, fapt ce îmi dădea de înțeles că destinația va fi atinsă imediat.

O frână bruscă făcu centura să mă sugrume și totuși mă bucuram că o pusesem.
Din instinct mi-am proptit mâinile pe bordul tapițat al mașinii pentru a nu suferi vre-o lovitură și în minte deja imi apărură cuvinte sfinte amestecate cu unele nepotrivite.

Mi-am întors privirea furioasă spre șoferul meu schipeş și am dat de Cole cu un zâmbet abuzat. Sigur făcea misto de mine.

Sătulă de zâmbetul ăla perfect, mi-am întors atenția la clădirea splendidă prin simplitatea ei.

În curte mai erau câteva mașini aproape identice cu monstrul pe patru roti care m-a condus pana aici. Ăsta însemna că mai era cineva acasă sau toate sunt ale lui.

Totuși nu cred, nu ar merge doar cu aceasta dacă are mai multe. Nu?

Și presupunerea a fost confirmata când câteva râsete se auzeau din spatele casei.

Cole îmi făcu semn din cap să-l urmez, fără să-i dispară zâmbetul acele tâmp de pe chip.
Dar făcând colțul, mimica feței sale se schimbă în una serioasă, ca de șef și îi salută pe ceilalți.

Nu erau mulți. Doar patru. De o vârstă cu noi. Dar nici nu prea îndrăzneam să fac contact vizual cu ei, așa că nu am putut să-mi dau seama cine sunt.

Stai...patru plus Cole, face... cinci băieți care pot să profite de mine!

Dar apoi am observat că un el era defapt o ea ce stătea cu spatele. M-am mai liniștit și apoi m-am uitat la Cole așteptând să ne facă cunoștință.

-Hei. Ea e Layla.

Fata a receptat prima cuvintele brunetului și a sărit pe mine la propriu.

-Hei. Eu sunt Aimee.

-Încântată de cunoștință! i-au răspuns.

-În sfârșit o fată! De când așteptăm momentul ăsta.

-Și ei sunt Ty, Mark și Josh.
Ma lămurit Cole enumerând numele băieților.

-Layla??

Mi-am ridicat fața din pământ și am dat de dracu când am procesat ce se întâmpla.
Era aici..