Chloe
Alarma telefonului a început sa sune, iar eu ma rugam la Dumnezeu ca totul sa fie un vis. Ce ironie, nu era.
Imi dau ochii peste cap si încep sa pipăi noptiera din stânga patului meu. Unde oi fii pus nenorocitul ala te telefon?
Alarma continua sa sune incontinuare, iar tot ce reușea sa faca era sa ma enerveze mai tare. Marai înfundat si ma ridic in fund căutând cu privirea inamicul care ma deranja in momentul asta.
Il găsesc si opresc alarma. Imi iau halatul care zăcea pe jos , si cobor in bucătărie , pe jumătate adormita, pe jumătate nervoasa.
Ma așez la masa si ma chinui sa nu adorm. In casa este o liniște totala, ceea ce ma face sa cred ca iar sunt singura acasa.
In timp ce stăteam acolo, imi recapitulam in gand toata povestea mea.
Ei bine, eu sunt Chloe. Chloe Saunders. Am 16 ani si sunt o simpla fata. Bine, nu chiar simpla, mai degrabă complicata , dar nu contează.
Locuiesc in Portland, un oraș din America de nord.
Iubesc vremea de aici, nu stiu de ce , dar simt ca ma caracterizează.
Cateva cuvinte despre mine? Mhm, majoritatea timpului mi-l pierd prin muzica si citit.
Prieteni? Nu prea am , cu totul ca sunt "populară liceului" , toti sunt niște simple cunoștințe. Nu am avut si nici nu o sa am vreodata încredere in oameni.
Defectul meu? Bipolara. Sunt fucking bipolara.
Acum rad, intr-o secunda plang si oricât a-și vrea sa schimb asta, nu pot.
.....
Ma incalt si plec. M-am îmbrăcat rapid si gros, pentru ca afara e destul de frig. Imi pun căștile in cap si cu pași mărunți ma îndrept spre scoala, ignorând persoanele care trec si se holbează la mine.
De ce S-ar holba? Pentru ca ma considera frumoasa. Reformulez, cea mai frumoasa . Chiar ma bufnește rasul cand aud asemenea aberații.
Inca incerc sa aflu ce vad ei frumos la o fata destul de scunda , cu parul șaten , lunguț si cu fata destul de palida.
Nu trece mult Timp si deja ajung in fata liceului.
Ma infiltrez printre Mulțimea de adolescenți de pe hol , pentru a ajunge la sala mea de curs .
Treceam pe langa ei, încercând sa le Răspund tuturor celor care ma salutau.
-Bună. Le spuneam eu zâmbind.
Treceam pe hol , turuind numai "hei" si "buna" .
Zâmbeam, dar nu era zâmbetul meu.
Cu ochii in telefon, ma izbesc de persoana din fata mea. Impactul a fost atat de puternic, încât am aterizat pe jos.
-Esti Ok? Ma intreaba tipul care a intrat in mine.
-Mhm, da. Răspund încercând sa ma ridic.
Nu schițează niciun gest. Se întoarce si pleaca pur si simplu.
Gestul lui ma irita putin, dar decid sa nu-l bag in seama . Nici măcar nu l-am vazut prea bine, imaginea lui fiind in ceata .
Nu încerc sa imi strofoc creierii încercând sa aflu cine e.
Doar ma ridic de jos si ma îndrept spre ora de tehnologie .
Infernul avea sa înceapă curând ..
....
