Derek.
Ma uit dezorientat in toate părțile posibile. Unde o fii sala aia de curs? Asa se intampla mereu cand esti nou, dar am schimbat atâtea școlii, încât m-am obișnuit cu asta.
Haide Derek, nu e asa rau. Doar zâmbește ca sa nu pari cine stie ce ciudat.
Din câte imi amintesc, chiar eram un ciudat. Eram "genul ala" de tip, de care oamenii se tem. Eu o consideram partea mea buna, pentru ca ma făcea tare. Ca o piatra, făra emoții, făra sa fiu rănit de vreo fetișcană care dorea sa se joace cu sentimentele mele.
Cand am împlinit 17 ani, m-am certat cu mama si tata , atat de rau, încât acum am propia mea casa. Ma pufneste rasul cand ma gandesc ca ei chiar credeau ca asta o sa ma afecteze atat de mult, încât sa ma schimb . Dar nu m-a afectat, iar eu chiar ma descurc mai bine singur .
Cotesc la stânga, la indicațiile câtorva elevi, apoi găsesc insfarsit sala unde aveam prima ora.
-Bună ziua. Il salut pe profesorul din fata mea.
-Bună ziua, Souza. Copii, el este Derek Souza, uratii bun venit!
Le spune acestora, zâmbind.
-Haide , Derek, găsește-ti rapid un loc , lecția începe in 2 minute.
Afirm din cap, apoi cercetez clasa pentru a vedea ce locuri libere erau.
Era doar unul in ultima banca de la perete.
Ma îndrept rapid într-acolo, si ma rugam sa stau singur in banca , pentru ca de la intrare se vedea ca nu mai sta nimeni pe locul celălalt.
Cu cat ma apropiam mai mult, am văzut-o pe fata care a intrat in mine pe hol.
Fuck, dintre toate fetele din liceu, chiar cu ea trebuia sa împart banca?!
Își ridica privirea spre mine , apoi o lasa nepăsătoare in jos.
Nu zic nimic si ma așez langa ea.
Mi se formează un nod in gat. Oare si-o amintii ca am intrat in ea mai devreme? Sau ea e nepăsătoare la toate lucrurile?
Normal ca își amintește, tâmpitule.
Grozav, vocea mea interioară tocmai m-a certat.
Lecția părea sa nu se mai termine o data. Mi-a fost foarte greu sa ma concentrez la orice zicea profesorul, cu ea langa mine. Tot ce inhalam era parfumul ei: mirosea atat de dulce, dar nu dulcele ăla sufocant, un dulce plăcut.
Sa fiu sincer, nici nu am avut curajul sa o privesc , dar știam ca era frumoasa. Foarte frumoasa, chiar.
La auzul clopotelului, ma ridic din banca si astept satena sa iasă ea prima.
Se uita la mine confuza, dar făra sa spună nimic.
-Imi pare rau pentru mai devreme. Ii spun eu, usor stânjenit.
-Pentru mai devreme?
-Ca am intrat in tine pe hol. O luminez eu.
-Deci tu erai? Mhm, e Ok cred.
Daca pana acum statea si chipul ei nu exprima nimic , acum radia de fericire. Pentru un moment, am stat si am inspectato. Cred ca si ea a facut același lucru.
Era mica de statura, in jur de 1.60. Avea parul saten, aprope de jumătatea spatelui si niște ochii căprui , de un căprui intens. Fata albă, cu niște cearcăne destul de proeminente, ceea ce însemna ca nu dormea destul.
Pe fata ei nu prea puteai citii nimic, pentru ca nu te lasa.
Zâmbetul ii dispare si confuzitatea se așterne pe chipul ei. Se da la o parte din calea mea, eu ieșind din clasa.
Nu stiu ce S-a întâmplat mai devreme, dar nu vreau sa se mai repete.
M-am mutat in orașul asta cu un scop. Si chiar vreau sa il respect de data asta.
Data asta, nu va mai fii ca alte dați. Am venit aici ca sa imi acopăr trecutul, nu sa imi fac prieteni.
...
Am chiulit de la ultimele ore si am luat-o usor spre casa.
M-am asigurat ca nu e nimeni in jurul meu si mi-am scos o Țigara din pachet. Am aprins-o si am inspirat puternic fumul in piept. L-am ținut acolo pentru cateva secunde, apoi i-am dat drumul.
In seara asta cred ca voi incepe sa alerg din nou. Nu am mai facut lucrul asta de ceva timp, si vreau sa ma mențin in forma.
Cum mergeam pe drum , o masina ma claxonează. Înjur in barba si ma întorc ursuz.
Era Simon. Un zâmbet își face apariția pe fata mea.
Simon este fratele meu. Fratele meu vitreg.
Suntem total diferiți. Total.
Deschid portiera si urc in masina.
-Încotro frățioare? Il intreb eu.
-Acasa. Acasa la mama si tata. E urgent din câte mi-au spus ei. Mama are o întâlnire de afaceri, iar persoana care va venii , are o fiica. Iti vine sa crezi? Imi spune zâmbindu-mi .
-Abea astept.
Ii Răspund dându-mi ochii peste cap.
Sincer sa fiu, nici măcar nu imi pasa.
Il iubesc pe Simon, dar câteodată cred ca si el e sărit de pe fix
....
