Derek.
-Chloe, te rog sa urci sus cu baietii. In seara asta , pentru ca este prea tarziu, veți rămâne la noi. Eu si cu părinții tai avem o gramada de treaba si vom mai rămâne aici o vreme. Din păcate, nu avem doua camere de oaspeți, asa ca vei dormi in una dintre camerele băiețiilor. Va las pe voi sa alegeți.
Am primit o palma mintal la auzul vorbelor mamei. Ce crede ca face?
Deci, e clar. In casa asta, a innebunit toata lumea.
Ieri imi spunea sa stau departe de fete la liceu, pentru a nu se intampla si alte accidente, iar astăzi, imi spune sa dorm cu una.
Incerc sa privesc partea plină a paharului, poate daca o enerez suficient de rau, se va duce sa doarmă cu Simon.
Urc pe scări nervos si intru direct la mine in camera.
Arunc o privire pe furiș, rugându-ma ca ea sa se fii pierdut pe undeva, dar nu a facut-o. Era la 2 cm in spatele meu, iar faptul ca m-am oprit, a determinat-o sa se izbeasca de mine.
Pufnesc si ma rostesc pe călcâie.
-Asteapta aici.
Ii zic , apoi dau buzna la Simon in camera.
-Hei, frățioare. Il salut, accentuând ultimul cuvânt.
-Nu, Derek. Nu va dormii cu mine. Si nici tu. Fie ca iti place, fie ca nu, tu cu Chloe veți dormii impreuna. Acum, fii bun si iesi din camera mea. Imi spune zâmbind.
Râdea de mine. Eu sa dorm cu ea? Niciodata. Deja am facut o greseala cand m-am pus cu ea in banca si am vorbit cu ea.
Nu voi putea permite sa se ataseze de mine. Trebuie sa o fac sa ma urască, ceea ce cred ca asta face acum.
-Apropo. Nu uitati sa va Distrați.
Imi dau ochii peste cap si il las pe Simon sa rada incontinuare de mine.
Ma reîntorc la Chloe. Aceasta sta pe pat si privește in jos.
Imi dreg vocea. Își ridica privirea spre mine, apoi o lasa inapoi in jos.
-Eu ma duc sa fac un dus. Reușesc eu sa rup liniștea. Poți sa iei ceva de la mine si sa te schimbi. Or sa iti fie cam largi, dar eu zic ca merge.
O vad cum strâmba din nas.
-Multumesc , dar nu trebuie sa faci asta. Pot dormii pe fotoliul ala de acolo. Sau pot chiar sa nu dorm deloc , ma pricep destul de bine la asta.
Ii pot citii neliniștea din glas. Oare ea chiar crede ca i-a-și face ceva? Si in plus, părinții ei sunt jos, nu S-ar intampla nimic.
Ma uit mustrator la ea, apoi plec la baie.
Fac un dus rece si rapid , pentru a iesii cat mai repede de aici.
Ies din baie si ma uit dupa Chloe.
Nici urma de ea.
Unde s-o fii dus?
-Chloe? Intreb eu cu glas răgușit.
Nmic .
Ies pe hol si ma îndrept direct spre camera lui Simon.
-Mhm, ai văzut-o pe Chloe?
-Da, a intrat sa faca un dus. Imi Răspunde făra sa își scoată nasul din cartea aia nenorocita.
-Dar putea sa faca si la mine. Am iesit in 5 minute.
-A zis ca vrea sa faca aici, sa fiti amândoi gata. Răspunde făra sa se uite din nou la mine.
Pufnesc si plec la mine im camera. Câteodată , nu il mai suport. Apoi imi amintesc ca suntem frati si iar nu il mai suport.
.....
O bufnitura se aude in usa, iar eu sar ca ars din pat.
Imi mijesc ochii încercând sa vad ce e prin camera.
De ce e atat de întuneric? Imi iau telefonul si aprind blițul.
Chloe statea in fata usi dezorientata. Probabil a iesit de la dus curând , pentru ca inca avea parul foarte ud.
Tricoul pe care i l-am dat ii era destul de lunguț, iar pe dedesubtul lui nu mai avea nimic .
Drace! Cu fata asta, o sa am nevoie de toata calamitatea de care dispun.
-Dormeai? Ma intreaba ea razand.
-Ăă..nu .. spun eu bufnind nemulțumit de răspunsul meu.
Minteam. Adevarul este, ca, ma luase somnul așteptând-o pe ea.
Ma uit atent la ea. Parul castaniu acum era aproape brunet din cauza apei, iar tenul ei care mai devreme era aproape creol, acum era alb , ca varul.
Ochii ii erau de un căprui intens, si pot sa spun cu ușurintă ca in spatele lor, este multă durere.
-Deci..
-Deci ce? Spun eu pe un ton mult prea tăios decât a-și fii vrut.
Înghite in sec si se întoarce cu spatele la mine.
Unde S-o duce? Asa Derek, intreaba-te singur unde se duce. De ce nu o intrebi pe ea asta?
-Chloe..imi pare rau.. nu am vrut sa sune chiar asa..
-Dar a sunat. Uite, pot pleca pe geam. Nu am nimic împotriva. Pot la fel de bine sa dorm si pe fotoliul acela. Nici nu vei stii ca sunt aici . Doar ignora-ma , Ok? Spune la fel de tăios ca si mine.
Stau putin pe gânduri. Adineauri , statea in usa , uda si imi zâmbea timid, iar acum aproape ma omora din priviri si tipa la mine.
-Vino aici. Oftez eu si jur ca o sa regret momentul asta.
-Poftim?
Ii pot citit confuzitatea din glas.
-Vom dormii impreuna. Nu iti voi face nimic, promit. Ii spun, zâmbind.
Se apropie cu pași mărunți si se aseaza langa mine. Ma dau mai încolo, pentru a se poziționa mai bine.
Nu stiu de ce , dar încep sa respir sacadat.
Afara, se aude o bubuitura si incepe sa toarne cu găleata.
O aud cum înjură.
-Nu imi spune ca ti-e frica de o mica furtuna. Rad eu de ea.
-Nu le suport. Imi spune ,Ascunzându-și capul in plapuma.
Oftez din nou si o trag mai aproape de mine. Imi încolăcesc brațul in jurul ei.
Se lipește atat de mult de mine, încât ii simțeam inima cum bubuia.
Abea acum se relaxează cat de cat .
-Noapte buna. Si multumesc pentru tot. Imi spune, strângând-Mi mana.
Stau putin pe gânduri, apoi imi incolacesc degetele cu ale ei. Pot sa jur ca a roșit.
-Noapte buna.
Sincer sa fiu, habar N-aveam ca toate se vor schimba din aceasta noapte.
