Chloe
Ajung acasa dupa o Zii de liceu relativ bună.
Urc melancolica scările, dar ma opresc cand mama incepe sa vorbească cu mine.
-Fii atenta Chloe. Ai 30 de minute la dispoziție sa te Pregătești. Tatal tau are o întâlnire de afaceri, iar persoanele respective ne-au invitat la cină. Nu e minunat, scumpa mea?
Spune toate astea cu un zâmbet larg pe fata. Urăsc zâmbetul asta.
A-si ignora-o, dar stiu ca înrăutățesc lucrurile. Stau si o privesc cu ochii mijiți. Pana la urma, ma decid sa vorbesc .
-Buna si tie, mama. Spun unindu-mi buzele intr-o linie subțire. Pe mine cand ma întrebati daca voi fii de acord?
-Scuze, scumpo. Dar stii cat de importate sunt chestiile astea pentru Tatal tau. Nu accept un nu. Acum, hai, fugi si pregătește-te. Din câte am înțeles, va fii si băiatul lor acolo. Sa te faci frumoasa.
Nu cred ca mama a zis una ca asta. Pufnesc nervoasa si urc la mine im camera. Trântesc usa in urma mea si ma poziționez in fata dulapului.
Imi scanez toate hainele din șifonier , gândindu-ma ca poate găsesc ceva care sa imi placă.
Pana la urma, ma decid sa imi iau o rochie, neagra, strâmtă, destul de lunguta.
Anul trecut, iubeam rochia asta. Acum , nu puteam spune ca era preferata mea, doar ca mergea pentru o asemenea "ocazie" .
Ma duc in baie si fac rapid un dus. Ies dupa 10 minute , in halatul meu pufos negru.
Am pierdut in total 15 minute , ceea ce inseamna ca mi-au mai rămas tot atâtea.
Trag rochia pe mine , asortând-o cu o pereche de pantofi cu tot negri.
Parul mi-l prind intr-un coc perfect si imi aplic un machiaj ca la carte.
Imi urăsc partea asta. Înțelegerea cu ai mei a fost următoarea : in viata de zi cu zi, ma lasa sa ma imbrac exact asa cum vreau eu, iar in timpul afacerilor lui tata, voi fii cea mai elegantă persoana posibila.
Mereu am avut aceasta "abilitate" , sa zicem. Sa fiu doua persoane intr-una singura. Cu timpul , m-am obișnuit .
.......
Drumul din masina a fost unul destul de plictisitor. In alte zile, mi-a-și fii bagat căștile in urechi si i-a-și fii ignorat , dar , din păcate, acum nu puteam sa fac asta.
Am stat si m-am uitat pe fereastra tot drumul.
Tata a parcat masina din doua mișcări. Am coborât usor, Clătinându-ma putin.
Mi-am aranjat rochie si parul si am aruncat o ultima privire in oglinda : eram frumoasa , iac.
Cat așteptam ca usa sa se deschidă, stăteam si ma gandeam: oare nu eram îmbrăcați prea elegant?
Ei bine, conacul din fata noastră imi răspundea la aceasta întrebare . Era uriaș. Imens.
Usa se deschide , iar in fata ei apare o doamna Învărsta, probabil servitoarea, dupa sort.
Ne zâmbește si ne poftește înăuntru. Ne îndruma încotro sa o luam pentru a ajunge in sufragerie.
Pot sa jur ca, la cat de mare este, m-a-și pierde daca a-și locui aici.
Trecând pe langa bucătărie, o doamna ne striga.
-Bine ați venit! Eu sunt Doamna Souza, doamna cu afacerile. Ne spune razand.
-Domnul Saunders, domnul cu care faceti afacerea. Ii Răspunde tata, zâmbind. Ele sunt soția mea, Doamna Saunders, sau Tori, iar ea, fiica mea, Chloe. Mie puteți sa imi Spune-ti John.
-Incantata de cunoștința. Mint eu cu cel mai bun zâmbet al meu.
Mergem cu totii la masa uriașă din sufragerie. Toti trei au început sa vorbească de tot felul de înțelegeri si chestii din afacerile lor. Stăteam ca o proasta si ma uitam la ei, nepasandu-mi de ceea ce se petrecea in jurul meu.
-Chloe, el este băiatul meu, Simon. Imi atrage atenția Doamna Souza, arătând spre Băiatul Care cobora scările in graba.
Era îmbrăcat foarte elegant , intr-un costum albastru, superb. Cu cat se apropia mai repede, am putut vedea ca avea niște ochii căprui, pătrunzători si un par saten spre blond.
Avea trăsături de chinez, ceea ce m-a pus putin pe gânduri, știind ca doamna Souza era americanca, nu chinezoaica.
-Buna, eu sunt Chloe.
-Simon. Imi spune zâmbind, arătându-si dantura perfecta.
Zâmbesc timida si ma așez la loc . El se aseaza la un scaun distanță de mine, intre mine si el , fiind un scaun liber.
Acum am vazut ca la masa au rămas doua scaune libere. Unul pentru Tatal lui , iar unul pentru..
Mama a zis ca are doar un fiu.. sa fii greșit? Sau a greșit servitoarea cand a mai pus un scaun?
Orice teorie a mea a fost întreruptă de băiatul care cobora pe scări.
Era el. Era băiatul de la scoala.
-Chloe, el este cel de al doilea meu fiu, Derek. Mi se adresează mama lor.
Respirația imi devine sacadata si incerc sa mi-o controlez cat de mult pot.
-Sunt Chloe.. spun usor crispată.
-Derek.
Ciudat. Făra sa mai spună ceva, se aseaza intre mine si Simon. O sagetez pe mana cu privirea, încercând sa o mustrez cu privire la baietii doamnei Souza.
Cum a putut? Ce a fost in mintea mamei?! Simt cum obraji imi ard si tre' sa fac ceva sa ies cat mai rapid de aici, pentru a lua o gura de aer.
-Doamna Souza, imi permiteți sa ma duc pana la toaleta? O intreb pe cel mai elegant ton posibil.
-Sigur , Draga mea. Derek te va îndruma pe unde sa o iei. Haide, Derek, du-te cu Chloe.
Fuck. Nu e bine. Derek se ridica si își da ochii peste cap.
Imi face semn sa il urmez. Il urmez tăcută si cu privirea in pământ , evitând orice contact vizual.
Se oprește in capătul unui hol.
-Vezi ultima usa din capat? Ma întreaba.
-Da.
-Acolo este toaleta. Te voi aștepta aici, dar sa nu stai o vesnicie. Imi spune indiferent.
-Multumesc. Ii spun, la fel de indiferenta.
Ma duc la toaleta si închid usa dupa mine. Expir ușurata si ma privesc in oglinda.
Machiajul meu a rămas intact.
Dupa 5 minute , ma hotărăsc sa ies afara.
Derek era tot acolo, Așteptându-ma.
Ii zâmbesc cu colțul gurii si astept sa imi spună ceva. Orice.
Dar nu o face. Se întoarce si pleaca.
Il urmez făra sa ii mai spun nimic .
Cand ajungem inapoi la masa, doamna Souza ne spune ca Simon S-a retras si ne roagă si pe noi același lucru.
-Chloe, te rog sa urci sus cu baietii. In seara asta , pentru ca este prea tarziu, veți rămâne la noi. Eu si cu părinții tai avem o gramada de treaba si vom mai rămâne aici o vreme. Din păcate, nu avem doua camere de oaspeți, asa ca vei dormi in una dintre camerele băiețiilor. Va las pe voi sa alegeți.
-Dar ..
-Niciun dar, scumpo. Acum hai, fuguta sus, sunt sigura ca o sa va înțelegeți de minune. Imi spune mama zâmbind .
Pentru un moment, ramân nemișcată. Nu pot sa dorm la ei sau cu ei . Nu pot! Il vad pe Derek cum zvagneste nervos din maxilar, ceea ce inseamna ca nici lui nu ii convine.
Imi dau ochii peste cap si il urmez din nou pe Derek.
Am știut de la început ca ziua asta nu va fii de partea mea.
