Chloe
In dimineata aceea, tot ce imi doream era sa nu mai plec niciodata de acolo. Apoi, m-am trezit la realitate. El nu mai era langa mine de mult. Mama lui mi-a spus ca a intervenit o problema si a trebuit sa plece.
Bineînțeles ca nu am crezut-o.
Din fericire, Simon inca era acolo. L-am salutat, apoi am plecat spre casa.
Ce coincidenta! Si ai mei tot de dimineata au plecat. De ce este lumea atat de grabita?
Nu dupa mult timp, pe aleea din fata mea, imi zăresc casa.
Măresc pasul cand primele picături de ploaie fac contact cu asfaltul.
Am închis usa in urma mea si am fugit sa fac un dus lung.
M-am gândit ca e mai bine ca azi sa stau acasa.
Vorbele circula c-am mult prin liceul asta si sigur s-a aflat ca aseara am dormit la D..Derek.
Nu aveam prieteni , deci nu aveam persoane care sa imi ia apărarea. Era Ok. Nu credeam in persoane.
Sunt genul ala de tipa care sta cufundata in muzica si cartile ei. Ele sunt totul pentru mine. Mereu vor fii.
Despre iubire? Nu cred in asa ceva. Sunt atat de fucking schimbătoare, încât nu ma pot înțelege nici eu, d-apăi "acea persoana" .
Sa fim realiști, "acea persoana" , nu exista.
Iar eu nu mai cred de mult in povesti.
.....
Stăteam in pat si imi priveam tavanul. Asa am stat o buna bucata de vreme. Încercam sa alung orice gand despre Derek. Încercam sa il scot cat mai repede posibil din peisaj..
O bubuitura puternica se aude in geam. Apoi inca una si inca una. Ma ridic furioasa si deschid geamul.
Arunc o privire. Nu era nimeni.. puteam sa jur ca am auzit pe cineva.
Închid geamul si ma întorc. In fata mea , stătea Derek.
-Cum doamne iartă-ma ai întrat aici? Spun eu putin speriata.
-Ușa era deschisă. Imi Răspunde simplu.
-U..U..Usa era deschisă?
Uram cand ma balbaiam. Imi dădea senzația ca inca eram o fetișcană de grădinița care avea probleme cu dicția.
-Da, Chloe. Usa era deschisă. Esti Ok? S-a întâmplat ceva?
Face un pas spre mine. Imi tin putin respirația , apoi respir tot aerul pe care il aveam in plămâni.
-Da, sunt bine. Nu s-a întâmplat nimic .
-Bine. Hai, îmbracă-te. Azi , te duc eu la scoala. Imi zâmbește larg.
-Sună tentat , dar azi stau acasa.
-Super. Nici eu nu aveam chef de scoala.
Rămân putin crispată. Tocmai a spus ca va rămâne aici, cu mine?! Nu .. te rog , nu!
-Poftim? Spun eu razand.
-Da, ai auzit bine. Imi Răspunde dandu-si ochii peste cap.
Oftez nervoasa si ma duc spre dulap. Imi scot o pereche de pantaloni de trening gri, un tricou negru si o bustiera.
-Stai aici si nu face vreo prostie. Ies in 10 minute .
....
Ies din dus si ma poziționez in fata oglinzii din baie. Iau un prosop pufos si imi șterg corpul , apoi parul.
Ma inbrac si imi usuc putin parul, apoi mi-l las sa cada pe spate. Din cauza apei, buclele mele erau mai accentuate ca de obicei. Le uram.
Deschid usa , iar in dormitor , surpriza, Derek dispăruse. Era de așteptat. Nici nu stiu de ce eram atat de mirata.
Un sentiment de dezamagire ma cuprinde.
Închid geamul pe care il lăsase deschis si cobor pana jos pentru a ma asigura ca nu mai era nimeni cu mine aici.
Ma duc in bucătărie , baie, sufragerie , dormitorul mamei si al tatei. Nu era nimeni. Oftez ușurata.
Urcam scările liniștita cand se aude scârțâitul ușii.
-Cine e? Intreb eu.
Nu Răspunde nimeni.
-Derek? Derek tu esti?
Usa se trântește. Urc țipând cat ma tin plămâni la mine in camera.
Încui usa si masor cu privirea camera.
Ma pun in genunchi langa șifonier si încep sa imi caut pistolul.
Il găsesc si ma ridic.
Deschid usa încet si ma rog din tot sufletul inca sa fie jos, nu sa fii urcat.
Ma asigur ca nu e aici, apoi cobor.
-Alo? E cineva aici?
Niciun răspuns . Deja devine iritant.
-Chloe? Ma striga cineva. As putea recunoaște vocea asta dintr-o mie. Era Derek.
Fug pana la el, care era in bucătărie . Vine spre mine îngrijorat.
-Doamne, ce ai patit?
-Era cineva in casa. Spun eu calma.
Nu spune nimic . Ma ridic si ma pun pe blatul bufetului, având grija sa pun pistolul langa mine.
-De unde ai ăla? Ma intreaba razand.
-Ce e ? E pentru siguranța mea. Spun si eu la rândul meu razand . Unde ai dispărut?
-Am fost pana la supermarket sa iau ceva de mâncare si țigări. Daca știam ca o sa urmeze sa vânezi de una singura pe cineva, nu mai plecam. Imi spune, razand zgomotos.
-Heeei, nu vânam pe nimeni, da? Spun eu smiorcaindu-ma.
-Bine, bine. Razand si mai tare.
Mhm, poate ziua asta nu va fii chiar asa de rea pe cat imi imaginasem..
.....
