- Deniss, se auzi vocea blândă a mamei.
- Da, mama, vin imediat.
Cobor în grabă scările. Era să alunec pe lemnul lăcuit din care erau făcute scările, dar am reușit să mă protejez datorită balustradelor.
Mama mă aștepta în bucătărie ca să mă anunțe de reușita ei la noul loc de muncă. În jurul feței ss vedea o aură, parcă, când își făcu anunțul. Iar fericirea i se putea observa în tonul vocii și în mișcările ei. Mă chemase pentru a-mi comunica faptul că diseară vom lua cina în oraș, ca răsplată pentru insistențele mele ca să aplice la acea ocazie, acel job. Am felicitat-o, fiind bucuroasă împreună cu ea și mândră de ea.
Veni seara și amândouă ne-am pregătit pentru mica noastră ieșire din acea seară. Eu sunt singurul copil din familie, iar tatăl meu era plecat în Statele Unite ale Americii cu o afacere. Ar trebui să se întoarcă mâine sau poimâine. Am mers pe jos până la restaurant, fiind foarte aproape de noi.
Dintr-o dată aveam acel sentiment ciudat că cineva ne urmărește din depărtare. M-am întors, dar afară era beznă. Așadar, nu puteam observa nimic. Nu i-am spus nimic mamei, ci am lăsat ca totul să-și urmeze cursul.
După ce am servit una dintre specialitățile restaurantului, după multe vorbe spuse cu intenție sau pur și simplu din cauza faptului că ne simțeam atât de împlinite amândouă, ne-am întors acasă, ambele fiind extenuate. Mă tot gândeam la umbra pe care o văzusem după blocul de lângă casa noastră. Era ciudat că încă aveam acel sentiment. Mă uitasem pe geam.
Hei! Sper să vă placa ideea.
CITEȘTI
Thinking of you
Dla nastolatków"Lacrimile începură să îmi curgă pe obrajii roșii. -Nu m-aș fi așteptat să te ții de cuvânt, însă ceva din mine totuși și-a dorit să îți creadă vorbele și pentru câteva secunde chiar a făcut-o, nesimțitule. A sperat că vei apărea de nicăieri și mă...
