O umbră ce se uita fix înspre geamul din camera mamei. Nu îmi venea să cred. Cineva chiar ne urmărea. Am tras repede perdeaua, dar mă simțeam din ce în ce mai speriată. De ce ne urmărea cineva? De ce aveam acel sentiment că ceva rău se va întâmpla?
Întrebările nu se mai terminau, iar eu nu puteam închide un ochi pentru a dormi: cum auzeam un sunet, tresăream.Într-un târziu, deja obosită de întrebările fără sfârșit și fără răspunsuri, am ațipit.
De abia se crăpa de zi și soarele măiestru lumina pe bolta senină, când, deodată, un sunet scos de un obiect aruncat sau scăpat pe podea, sparse liniștea.
Tresărisem!
Totul din seara precedentă îmi trecuse prin fața ochilor. Un strigăt înfundat mă scoase din gândurile mele, făcându-mă să intru mai tare sub plapumă.
După câteva minute liniștea se așternuse din nou în casă. Am așteptat câteva minute pentru a fi sigură că nimic nu se mai întâmplă. Mă ridic încet din pat, dându-mi pătura la o parte, și mă îndrept înspre camera mamei.
Am deschis ușa încet, fără zgomot, dorind să văd ce s-a întâmplat. Dar când mă uit prin încăpere observ pe jos o pată.
CITEȘTI
Thinking of you
Novela Juvenil"Lacrimile începură să îmi curgă pe obrajii roșii. -Nu m-aș fi așteptat să te ții de cuvânt, însă ceva din mine totuși și-a dorit să îți creadă vorbele și pentru câteva secunde chiar a făcut-o, nesimțitule. A sperat că vei apărea de nicăieri și mă...
