Un zâmbet, n-am nimic mai mult...
Lacrimi fierbinți, un vis pierdut,
Mă îndoiesc că-i tot ce-ai vrut
Să oferi unui suflet... rupt...
E trist să te gândeşti la moarte,
E rău să judeci după fapte,
Când orb, ghidat de multe şoapte
Din suflet n-ai rămas c-o parte...
O parte numai, şi crăpată.
O parte mică, încuiată,
În întuneric îngropată,
Gata să fie alintată...
Cam, cu atât am rămas eu,
Vânată de trecut mereu...
Însângerat, sufletul meu,
Mai are-o parte, un nucleu.
Mă-ntreb doar când va înceta
Şi-acest nucleu a exista.
Mă-ntreb cât va mai rezista
Inima-mi să bată-aşa...
