De ce-mi dictez mereu în gând că nu am niciun drept să plâng?
De ce încerc mereu să fug de greutățile ce curg?
Pentru ce lupt mă-ntreb uitând
Cine am fost si cine sunt...
Îmi amintesc: sunt o copilă ca oricare.
Am zâmbet fals şi minte visătoare;
Mi-e greu să trec prin orice încercare
Şi-mi învelesc trecutul în uitare...
Îmi deschid aripile mici, dorind să zbor,
Poate-o să cad, mă voi lovi, sau poate mor,
Atunci un înger mă va prinde plin de dor
Şi mă va duce în lumea viselor...
De ce să-ncerc dacă nu vreau s-ajung aşa departe?
Mereu regret şi aripi retezate...
Tot ce gândesc e judecat prin fapte!
Cum să trăiesc în astă realitate?
