Ce-s ochii? Nu-nțeleg, cică-s două mărgele!
Prin ei exprimi iubire sau poate gânduri rele...
Prin ei îți plângi durerea, prin ei înveți să crezi.
Mă-ntreb... Dintre toți ochii...
Pe-ai mei de ce nu-i vezi?
De ce verdele meu e numai trecător?
De ce căpruiul tău e-aşa scânteietor?
De ce nu pot să uit uşor că mai exişti?...
Ştiu sigur că eşti altfel...
Ştiu că nu vrei să rişti...
Dintr-o privire poate, aşa ai reuşit
Să îmi captezi atenția şi să te faci iubit.
Îmi dau seama deja din cât am suferit
Că ochii sunt o armă...
Care m-a încolțit...
Deci ce sunt ochii oare? O poartă către suflet?
Pe orice chip or fi ei, de fapt, un mic antet?
Aş prefera să pot să-i țin mereu închişi,
Să sting astfel lumina cărbunilor încinşi...
