Loving him

v

Aseară iar am avut insomnii. Și tot gândindu-mă la vrute și nevrute, mi-am dat seama că sunt așa multe motive pentru care să nu mă placă cineva, că sunt greu de iubit.

Sunt încăpățânată și țin pică.

Am toane.

Sunt prea sensibilă și copilăroasă.

Plâng din orice. Plâng de nervi. Plâng de bucurie. Plâng de tristețe.

De obicei nu pot să îmi țin gura deloc.

Dar uneori nu scot nici un cuvânt.

Sunt geloasă, posesivă, dar doar pentru că iubesc cu toată inima.

Totuși, nu am așteptări atât de mari. Ca orice fată, și eu visez la un Făt-Frumos care să îmi dăruiască luna și stelele...dar doar visez, știu că nu există.

Vreau un el care să mă ia în brațe din spate fără motiv. Să se uite cu mine la 3 metrii deasupra cerului și să mă țină în brațe la final când voi plânge (deși l-am mai văzut de atâtea ori). Să pot să îl sun noaptea când am insomnie și să vorbim despre lucruri mărunte. Să ne tăvălim prin zăpadă și să ne alergăm prin ploaie. Să mă iubească măcar pe jumătate pe cât îl iubesc eu.

Fără să îmi dau seama, el  cel imaginar luă chipul lui Damian și m-am trezit gândindu-ma cum ar fi să facem toate lucrurile alea împreună, cum ar fi  să pot fi numită iubita lui Damian.

Și am zâmbit. 

Cel mai sincer zâmbet din ultimele zile.