La ceas de seară,stau pe gânduri
Și m-am gândit să scriu aceste rânduri
Când tristețea ce mă-nvăluie
M-apasă și simt că mă năruie.
Copil ,ce sunt ...un suflet singur am
Și-aștept ca fericirea ,să-mi bată iar în geam
Copil naiv ,crezând că totul este
Descris în propria-mi poveste.
Dar cine crede astăzi în destin?
Că grijile se duc și nu tot vin?
Iubești copile ca și mine?
Frumosul toamnei,nopțile senine?
Crezi încă ,că toamna e un anotimp
Și nu o luptă contra-timp?
Că nopțile nu îți descriu
O nostalgie în pustiu?
Lăsând orașu-ntreg în spate
Ținând cafeaua ta cu lapte ,
Iubești ,trăiești doar cu speranța
Că vei trăi și tu romanța
Și speri ca ceasul să nu spună...
C-a mai trecut o săptămână
Și iarăși ai rămas la fel
Sperând mereu ,având același țel.
