6

205 15 0
                                    

~Prezent~
Liniștea pentru mine era ca o cana de apa în deșert.
Stelele erau minunate mai ales în această seară destul de caldă.Cred ca stelele, familia si prietenii sunt singurele lucruri de care aveam să nu mă plictisesc.
Parcul era gol cum era de așteptat la ora 21, sau cel puțin așa credeam.
Un lătrat de câine mă trezește din gânduri. Acesta vine spre mine.
Îl mângâi ușor pe cap, dar acesta se arată prietenos și mă linge pe obraz.Incep să râd și să îl mângâi după ureche unde stiu că le place câinilor.
-Max??.Se aude o voce masculină ce mă  face sa imi întorc privirea spre el.
Max nu pare ca îi da prea multă atenție stăpânului sau, era prea ocupat sa se joace cu mine ca să îl asculte pe Eren.

Inimă de ghiață Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum