23

130 14 0
                                    

Mergeam ca un zombi singură pe coridor.Lumea mă lua în brațe, mă saluta, dar nimeni nu mă vedea afectată, poate pentru că nu eram așa de rău.Dar totuși simțeam o durere în inimă, nu stiu de ce.Oarecum am fost refuzată în mod direct si puteam a ciudă.N u am mai fost refuzată până acum.
Poate să îmi găsesc altul?
Ca prin minune Alex trece pe hol si mă îmbrățișează.Imi ascund capul în pieptul său și simt cum acele minute parca ar fi ore.
-Ce ai pățit? Întreabă acesta pe un ton îngrijorat.
-Nu stiu ce am, îmi vine să plâng.Spun eu încet încât doar el sa audă.

Inimă de ghiață Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum