Va cunoasteti sufletul?Stiti ce ati face daca...?
Impreuna cu Mary ,fetita singura care isi scrie scrisori ei puteti sa va descoperiti talentele si sufletul.Astfel ea porneste in cea mai grea si mai complicata calatorie:cea catre sufletul ei.
Suntet...
A trecut o zi de cand nu ti-am mai scris.Dar stii cum se spune "We are born in one day.We die in one day.And we can fall in love in one day.Anything can happen in one day".Cred ca am auzit de sute de ori citatul asta.Dar niciodata ,iti spun asta cu mana pe inima,nu mi s-a parut ceva adevarat.Adica moartea pentru mine nu venea intr-o singura zi,era intreaga viata.Ce ciudat!Moartea antonimeul cuvantului viata il consideram viata insasi.Viata mea era ca o moarte continua.Poate si acum mor pe dinauntrul meu(si o fac cu siguranta) dar mi-am promis sa nu imi plang de mila.
Stiti momentul acela cand astepti cu nerabdare sa se intample ceva?Sa fie ceva ce sa te faca sa te simti in viata?Ei bine,credeam ca am gasit acel ceva.Credeam ca primul meu bal o va face.Credeam ca va fi perfect...si nu e.
Chiar nu stiu de unde sa incep.Chiar voiam sa merg la balul meu.Dar intotdeauna cand imi fac sperante acestea se naruie.Si ca de obicei asa s-a intamplat.Am vorbit cu Minoius(nu il cheama dar Minoius vrea sa ramana anonim,asa ca in scrisorile acestea il vom numi Minoius)...Deci am vorbit cuMinoiussa imi pastreaze un bilet pentru bal.Era prima data cand vorbeam si ma simteam atat de fericita.El mi-a promis ca imi va tine un bilet doar pentru mine.Din nou speranta s-a infiripat si dupa ce am lasat-o sa ajunga la mine,m-a lovit crunt.
Minoius "a uitat" de biletul meu.Chiar cu o saptamana inaintea balului.Aveam totul pregatit:rochia ,pantofii,m-am programat la coafor...iar el uita-se si dadu-se biletul altcuiva.I-am zambit si am zis ca nu ii nimic,oricum nu mi-am luat nimic ,dar inauntrul meu plangeam.Ajunsa acasa am aruncat ghiozdanul intr-un colt al camerei si am inceput sa plang.Credeam ca aveam sa petrec momente de neuitat.Iar acum stau in camera mea si plang...Macar daca nu mi-as fi facut sperante.Plang in surdina ca sa nu ma auda nimeni,nu ca le-ar pasa sau ceva.Doar ca vor pune intreabrea banala"Esti bine?Nu merita sa plangi" sau in cel mai bun caz ma vor intreba de ce plang.Iar atunci ca de obicei le voi spune ca sunt ok,nu am nimic.Iar uneori ajung sa ma mint chiar si pe mine.De ce?Pentru ce?Poate cand voi descoperi asta imi voi da seama de "secretul "vietii.
Plang si ma rog sa fiu fericita.Daca stau sa ma gandesc nu am nicio amintire fericita.Niciuna.Mi-am promis ca acest bal ma va face sa fiu mai sociabila.Dar...
Nu am avut putere nici macar sa sun la coafor sa anuleze programarea.Stand in pat ma gandeam unde voi fi peste 5 ani.Voi termina liceul,nu prima,dar nici ultima si voi ajunge la facultate.Oare atunci o sa stiu ce inseamna FERICIREA?Oare atunci aceasta nu va mai fugi de mine?Oare in acesti 5 ani se vor schimba atatea lucruri sau voi ramane aceeasi fata timida?Poate ca voi ramane aceeasi.Sau poate voi deveni altcineva.Cred ca asta inseamna adevarata viata.Sa traiesti fiecare clipa...dar eu nu fac asta.(voiam sa scriu nu VOI face asta,dar sper ca ma voi schimba).Pentru untimp as dori sa evadez din viata acesta plictisitoare si nefericita si sa am puterea sa nu mai fiu eu.Vreau sa fiu ca fetele acelea "importante "din filme .Acele fete care gasesc dragostea si raman frumoase chiar daca timpul isi lasa amprenta.Vreau sa am curajul sa vorbesc cu Minoius.Chiar vreau.Poate daca ....daca.
Cu drag,
Mary.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
