Mă ridic de pe pat și pășesc spre ușă , însă când să ies aud un tușit din spatele meu. Aria se trezise...
Eu : Aria? Mă auzi?
Aria : Rebecca?
Eu : Cum te simți? Spun și îi cuprin mâna într-a mea.
Aria : Mă doare..
Eu : Va fi bine.
Dintr-o dată se aud pași apăsați și repezi pe hol , după care pe ușă intră mama Ariei.
Aria pov.
Eu: Mamă..mă bucur că ai venit.
Mama: Draga mea , ești bine? Te doare? Cum s-a întâmplat asta?
Eu : Am fost neatentă. Îmi pare rău..
Mama : Am vorbit cu doctorul și a spus că mai e nevoie să stai doar câteva zile aici.
Eu : Câteva zile?! Urăsc spitalul.
Mama : Știu scumpo.
Se pare că am niște lovituri zdravene. Aștept cu nerăbdare să mă fac bine.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Partea bună e că măcar nu m-am plictisit în zilele astea la spital. Am fost vizitată de mai mulți prieteni care m-au făcut să râd și să mă simt bine.
Au trecut 3 zile. Mâine dimineață am plecat de aici.
