Sunt atât de speriată. Mă grăbesc să plec de acasă și încep să merg pe drumul pe care ar fi trebuit să vină Aria.
La 2 străzi distanță văd o ambulanță în care 2 doctori urcau o targă pe care se afla o persoană.
Fug spre aceștia încercând să văd persoana , însă tot ce am reușit să observ a fost brățara de la mâna acesteia. Era cea pe care Aria o primise de la tatăl ei.
Am chemat un taxi care m-a dus direct la spital.
Ajunsă acolo ,am început să măresc pasul , într-un final ajungând să alerg pe holurile înguste ale spitalului.
Am găsit un salon cu numărul 10 și m-am uitat fără să vreau pe geamul ușii...
Pe patul din salon se afla Aria. O asistentă îi punea perfuzia , după care a ieșit din salon.
Eu : Mă scuzați...pot intra să o văd?
Asistenta : Sigur.
Intru în salon încet sperând să nu o trezesc. A fost imposibil să nu observ zgârieturile și vânătăile de pe mâinile și fața ei și una dintre mâini care era pusă în gips.
Sper că va fi bine curând...
