M-am trezit acum aproximativ o jumătate de oră și de atunci mă uit la poze vechi din telefon.
Dimineața mea a fost stricată însă de una dintre pozele cu mine Cântând la pian...mi-e așa dor de sunetele acelea , care deși erau uneori făcute la întâmplare mă linișteau și mă făceau să mă simt foarte bine.
O simplă poză găsită din întâmplare m-a făcut să mă întorc în trecut cu gândul , iar asta mi-a făcut ochii să se umezească...
Nu a durat mult , iar o lacrimă caldă a început să alunece pe obrazul meu. Mi-e atât de dor.
Mă ridic din pat și mă duc în sufragerie unde se afla pianul. Am început să fac pași mai lenți până la el și ajunsă în fața lui m-am oprit.
I-am atins marginea și m-am așezat pe vechiul scăunel din lemn.
Mici furnicături mă cuprind la picioare și mâini atunci când degetele mele sunt la doar câțiva centimetrii distanță față de clapele pianului. Le apropii din ce în ce mai mult și aștept ca acel sunet să mă încânte iar , însă...
