-Din perspectiva Ariei-
Nu s-a mai întamplat asta de mult..eu plângând în brațele mamei, dar și atunci tot pentru un motiv ca ăsta s-a întamplat.
Faptul că familua mea e una dintre acele familii destrămate , am observat că m-a afectat chiar foarte mult.
Încerc să îmi opresc lacrimile atunci când văd că și mama plânge deja destul de tare și îmi ridic capul de pe pieptul ei.
- Liniștește-te ,scumpa mea. Îmi spune blând
- Mulțumesc! Spun suspinând. Mulțumesc că îmi ești alături , mamă!
- Mereu o să-ți fiu alături. Spune ea sărutându-mi fruntea.
Zâmbesc ușor și o îmbrățișez încă o dată , de data asta în semn de mulțumire.
- Mă duc să fac un duș, îmi va face bine.
- Bine scumpo.
Intru in duș și las apa fierbinte să curgă pe tot corpul meu. Mereu dușurile fierbinți mă linișteau și îmi dădeau o stare de bine.
