Ieșim din camera mea încet ,încercând să nu facem gălăgie.
Părinții mei sunt acasă , deci aste ne face situația mai grea.
Ajungem la ușă și pun mâna pe cleanță și pe cheie , începând să învârt de ea încet. În următoarele 3 secunde eram afară din casă , mergând grăbite spre mașina mamei.
Rebecca : ștergeți!
Începem toate să ștergem cu mânecile de la bluze până când " minunantul " mesaj dispare de tot.
Aria : Gata...Spun ușurată.
Lizzie : Acum hai să mergem înapoi. Dacă ne prinde mama ta, am încurcat-o rău.
Ne apropiem de casă și intrăm încet. Eram la intrare , iar pe hol se aprinde lumina.
Ne ducem ușor după perete așteptând ca mama sau tata să se întoarcă în camera sa.
Mama : Aria? Tu ești?
Mă uit speriată la fete , dându-mi seama că persoană din hol nu e niciunul dintre părinții mei.
Iau bâta de baseball de lângă noptieră și fac pași mărunți spre hol , după ce trec de perete văd geamul din capătul holului deschis , draperia fiind mișcată de vânt.
Aria : Nu e nimeni aici. Spun speriată.
