Prolog

2.1K 158 27
                                    

Povestea contine scene de violenta si limbaj licentios.

Toate drepturile imi sunt rezervate, ideea fiind complet originala. Plagiatul va fi sanctionat ca atare.

Lectura placuta. 

*****

Eram extrem de murdara si simteam cum transpiratia de pe fata si gat facea situatia si mai incomfortabila. Mergeam pe holul ingust si auzeam pasi in urma mea, semn ca ceilalti ma urmau. Lumina slaba palpaia din cand in cand si simteam ca imi pierd mintile cate putin cand vedeam covoarele scumpe pe care calcam si tablourile de pe pereti.

- Asta e o gluma? am tipat cat de tare am putut stiind ca el ne asculta de undeva.

Am continua sa merg, usor schiop cu piciorul drept, iar cand am cotit la stanga m-am oprit si mi-am lasat umerii sa cada. Usi. Peste tot. Si cu asta vreau sa spun, ca doua dintre zecile pe care le vedeam, erau pe tavan.

- Asta e nebunie curata .. soptesc numai pentru mine.

Sunetul ala enervant a inceput sa se auda din nou, iar vocea joasa a rasunat de nicaieri.

- Dupa fiecare usa alba, sunteti mai aproape de iesire, dupa fiecare usa neagra, sunteti mai aproape de iesire.

M-am incruntat si m-am intors spre ceilalti care au ramas inghetati in loc inca ascultand dupa vocea care nu se mai auzea.

- Si dupa usa violet ce se petrece? intreaba Derek iar bratul bine conturat se ridica pentru a ne arata capatul holului, unde era singura usa colorata din incapere.

- Iar incearca sa ne ameteasca. Ganditi logic, e pusa acolo cu un scop. Ganditi ca si cum ar vrea el sa gandim.

- M-am saturat de atata gandit. A spus clar ca cele albe si negre ne scot de aici, asa ca am plecat.

- Nu atinge aia!

Tipatul meu a fost prea tarziu pentru ca ea deja a deschis prima usa, la intamplare. M-am uitat cu ochii imensi, asteptand sa se petreaca ceva cu adevarat rau, dar era o liniste deplina cu exceptia inimilor noastre care bateau la maxim.

- La naiba. E zidita! continua si o inchide inapoi. Unde e logica?

Nu am apucat sa ma linistesc pana la capat de faptul ca nu s-a intamplat nimic pentru ca podeaua s-a deschis brusc sub ea, cazand in locul liber. Sau asa credeam eu.

Ne-am apropiat si in momentul in care am vazut ce se petrece, am dat un pas inapoi si fara sa ma mai pot abtine, am varsat intr-un colt, incercand sa ma feresc de ochii celorlalti.

Serpi. Erau cu zecile, cu sutele in groapa aia nenorocita .. acoperindu-i fiecare particica din corpul ei lung si frumos. Acoperind totul, chiar si ultimul ei tipat. Moarta. Inca unul din noi care a pierdut. Orele trec si ne pierdem unii pe altii din ce in ce mai mult. M-am saturat de casa asta, de regulile astea si de jocul asta stupid. Totul din jurul meu era un cosmar. O nebunie.

- Trebuie sa continuam, sopteste Derek si ma prinde de mainile care imi tremurau pentru a ma ridica de pe podea.

M-am mobilizat inapoi pe picioarele mele, si am incercat sa imi alung lacrimile cat de cat din ochi, macar pentru a vedea clar, apoi am inaintat pe holul ingust.



Black [pauza]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum