NEPREVĂZUT

Capitolul 8: Dragă mamă !

            Sfăşiată de vestea dată de polițist , incep să plâng necrezănd ce s-a intamplat
- Domnule sunteți sigur ca este vorba de mama ?
- Cu exactitate vă spun ca ea este ... aşa că v-aş ruga să vă prezentați căt mai repede
         Inchid telefonul şi plec grăbintă spre spital
In timp ce mergeam atenția mi-a fost distrusa de telefon ... scoțându-l foarte repede am observat apeluri pierdute de la Zack
- Emma de ce nu raspunzi ?
- Zack ... spun eu cu o voce tremurândă şi incepând sa plăng
- Emma, ce sa intamplat ? Raspunde !
- Sunt la spital
- La spital ? De ce ?
- Mama a murit
- Dumnezeule  , aşteaptă ajung imediat
      * Ajunsă acolo Emma se duce la biroul de informatii *
- Bună Ziua sumt Emm... Emma Tomson si o caut pe mama mea
- Buna ziua ... va rog sa va liniştiți si să imi spuneți pe cine cautați
- Pe Molly Tomson
    Recepționista caută in calculator dupa care imi raspunde pe un ton solemn
- Da ... Va rog sa luați un loc ... Domnul Doctor Baylei trebuie sa apară imediat
      Fară a mai spune nimic mă aşez pe un scaun destul de retras incercând sa ma calmez
  Ma simteam epuizată in ciuda celor intamplate ... inca mai speram ca acesta sa fie doar un coşmar din care să ma trezesc
    Observ apoi un batrănel intr-un halat alb imaculat grăbindu-se spre mine

- Buna tu trebuie sa fii Emma ?
- Buna ziua , da eu sunt !
- Eu sunt Doctorul Baylei... imi pare rau pentru pierderea suferită
- Nu ... nu spuneți asta ... va rog nu poate fi ...
- Emma vreau sa te liniştesti , spune el prinzandu-ma de mană
- Urmează-ma te rog
      Am urcat pana la etajul al 2 lea ... eram atat de speriata de ce va urma sa vad ... izbucnisem in plans de fiecare dată cand ma gandeam la mama
Acesta deschise uşa intrebandu-ma daca sunt pregatită
Am dat din cap aprobator si am paşit uşor inauntru
Fereastra larg deschisa , permitea aerului rece sa patrunda in camera. Mii de fiori m-au cuprins apoi strabatandu-mi tot corpul, cand m-am apropiat de pat. In fata mea zacea acum trupul neinsufletit al mamei mele... picioarele mi se inmuiasera in scurt timp, iar corpul incepuse sa.mi tremure. M-am dezechilibrat si am cazut in genunchi, dand drumul siroaielor de lacrimi sa-mi invadeze fața. Dr. Bailey se apropiase pentru a ma ridica, dar i-am respins ajutorul.
-Lasati-ma singura, va rog! Am apucat eu sa spun printre suspine.
  Daduse prompt din cap si parasi incaperea.
-Mama... rostesc eu apropiandu-ma de ea... Era atat de palida... atat de schimbata acum... i-am prins mana, care era si ea foarte rece si grea, si am sarutat-o.
-Nu aici iti e locul, mama! ce ti s-a intamplat!? intreb eu retoric, incercand sa ma stapanesc. Dar imi era imposibil. Ce viata e asta daca mama m-a parasit.
-Am nevoie de tine, mama... nu ma poti lasa... nu asa...
  M-am asezat pe marginea metalica si rece a patului continuan s-o privesc... am sarutat-o pe frunte, mangaindu-i apoi frumosul sau chip.
Privirea mi-a inghetat cand i-am vazut pieptul brazdat de urma unui glont. un glont ce i-a pecetluit soarta frumoasei mele mame.
-Cine ti-a facut asta, mama? Cine? Zic eu trecandu-mi mana prin par. De ce, mama? Doamne de ce-mi faci asta?!
  M-am intors sa inchid geamul, cand il vad pe Zack intrand speriat pe usa.
-Emma ... spunand acesta cu lacrimi in ochii  ... imi pare tare rau ...
Asa ca ma ridic de pe podeaua rece si ma indrept spre acesta ...
- Doamne... nu imi vine sa cred ochilor ... cum s.a intamplat asta ? Cine a facut asta ?
-  Nu stiu nici eu Zack...  ( indreptăndu-ma cu fată spre mama ) 
Iti promit ca il voi gasi pe cel care ti-a facut asta ... si va plati cu varf si indesat
Dupa careva minute Dr. Baylei  işi face apariția si el in cameră
- Emma cred ca vizita s.a terminat ... stiu ca iti este greu dar te-as ruga sa incerci  sa iti iei ramas bun... apoi poti veni o secunda pe hol
        Ultimele clipe langa persoana care mi-a fost alaturi mereu erau inexplicabil de grele ... plangeam in hohote... spunandui ca ne vom mai revedea  candva .... si totul va fi bine .. asa cum obisnuia sa imi spuna de fiecare daca cand intalneam cate  un obstacol in viata mea ...
Zack vazuand ca Emma nu se paite oprii din plans.... o ridica de jos  si o strange la pieptul sau spunandu i ca o iubeste ...
      Asa ca acestia au plecat fiecare spre casa lui ... ca maine sa urmeze inmormantarea .... 
        Am ajuns acasa pe la ora 19 : 50 ..  intru in casa si imi arunc geanta pe canapea neavand nici pofta de a manca dar cu toate astea ma duc pana in bucatarie deoarece lumina era aprinsă ...
O zaresc pe Rose  care statea la masa .. desrul de stingheră cu o sticlă de vin langa ea ..
- Rose ce cauti aici ? Ce-i cu tine in halul asta ?
- Intreaba l pe Ben ... de la o vreme totul ne merge prost... absolut totul ..
- Pai si unde este tata ?
- Este sus ... dar nu te-aş sfatui sa te duci la el .. .nu e intr o stare emotională bună ... poate din cauza accidentului provocat de Molly
- Te rog sa nu o bagi pe mama in povestea asta ... * rastindu-ma la ea *
        Iritată de cuvintele spuse de catre Rose plec sus ... unde il aud pe Sammy plangand
- Sammy ce ai patit de ce plangi ?
- pai ... tata m- a certat apoi mi a dat o palma pt că am incercat ca te sun .. imi facusem griji pentru tine
      Imbufnată fiind de reactia tatei la adresa lui Sammy  ma duc spre camera lui ...
     Cu cat ma apropiam mai mult se auzeau sunete desprinse din filmele horror ... cu toate astea incerc sa deschid uşa .. dar nu reusesc deoarece  figura lui imi apare in fața .. inchizandu mi usa in nas ..
- hei tata ... ce e cu tine .. vreau  sa vorbim
Tată ... deschide uşa  te rog ...
  

  Hei Buna seara ... Capitolul 8 este aici
*  necorectat *  imi pare rau
Vreau sa va multumesc pt toate vizualizarile  si voturile
   Sper sa va placă incontinuare 😘😘😘😘