Asasinul meu! Volum II

Capitolul II ✔

-Perspectiva Ashiei-

Un sentiment ciubdat îmi străbate corpul făcându-mă să simt un disconfort. Realizez că încă sunt în pat, o respirație fierbinte mă lovește în față. Încerc să îmi deschid ochii dar parcă ploapele mele nu îmi răspund la comenzi. Un sărut fierbinte se presează pe linila maxilarului meu. Ciudat e că îmi place și chear mai vreau. Cred că visez! Da, cu siguranță visez. Simt încă un sărut pe gât și gem înfundat. E ca și cum sunt la granița dintre lumea viselor și lumea reală, și singura întrebare ce îmi vine în minte este cine este posesorul acestor buze ce îmi provoacă plăcere? Atâta plăcere... Oare de ce nu pot să îmi deschid ochii? Dar cu sigurantă nu vreau să îi deschid! Nu vreau ca acest vis să se sfârșească! Oare dacă... Nu, nu are cum! Nu e el! Dar dacă... Dacă Jak e cel care mă sărută? Gem din nou la acest gând și simțind aceleași buze atingându-mi spatele urechii. Dacă el e cel ce îl simt stând acum deasupra mea și mă sărută cu siguranță nu vreau ca acest vis să se termine. Mă relaxez zâmbind involuntar și las ca valul de plăcere să mă izbească din plin.
      - Ashia...
O voce foarte cunoscută mă face să tresar. O nu! La asta chear nu m-am gândit! Nu are cum! Nu el! Nu, cel ce stă acum deasupra mea e Jak nu Andreas! E Jak! Încerc să mă conving că nu am auzit bine dar un geamăt din partea persoanei de deasupra mea îmi confirmă afirmația. Îmi deschid ochii brusc speriată și oftez îmbufnată și nervoasă văzând chipul din fața mea. Andreas e cel ce stă acum deasupra mea sărutându-mă. Și uite cum momentul meu de plăcere s-a spulberat. Îmi zâmbește binedispus iar eu îl privesc încruntată. Trag aer în piept, îl țin câteva secunde înnăuntrul meu apoi îl eliberez sub fora unui oftat. Nu vreau ca el să fie aici și acum! Nu vreau dar nu îi pot spune asta lui. Îmi aplec capul în jos privind-ui palmele ce stau așezate pe șoldurile mele dezgolote. Își mișcă încet mâinile pe suprafata abdomenului meu însă eu nu fac nimic. Urăsc faptul că nu pos să simt nimic pentru el! Urăsc faptul că vreu să îl iubesc cum mă iubește el pe mine și nu pot! Ah... Te urăsc Jak! Numai din vina ta!
    - Bună dimineața iubito! Ești bine? Mă întreabă cu o urmă de tristețe în glas.
    - Mda... Doar... Eu.... Încerc să găsesc o explicație pentru modul în care l-am privit acum câteva secunde însă nimic nu poate explica acea privire plină de regret.
    - E în regulă, nu am vrut să te trezesc! Defapt... Am vrut să te anunț că plec! Îmi zpune dându-se de pe mine.
    Acum observ că e îmbrăcat într-un costum elegant ce îi vine perfect!
    - Aha... Deci ne vedem diseară? Îl întreb privind cum își ia servieta de pe msă.
    - Sigur! Pa iubitio! Te iubesc! Îmi spune privindu-mă în ochii.
     Oh... Ce greu e! Urăsc când îmi spune că mă iubește cu atât de multă ușurință iar eu nu pot nici măcar să îl sărut! Chear nu am forța să mai spun acele cuvinte! Le-am mai spus și durerea din sufletul meu pe care o simt când pronunț acele cuvinte mă distruge tot mai mult.
     Îmi las privirea în jos și murmur un simplu "Pa" fără grai! Oftează și părăsește camera. Îmi trântesc capul în palme și dau drumul lacrimilor ce nu mai puteau fi ținute sub control.
     După câteva minute mă ridic din pat mai obosită decât m-am culcat și părăsesc camera mergând în baie. Îmi fac un duș fierbinte încercâd să scap de toată durerea din sufletul meu dar fără folos. După aproape jumătate de oră ies din duș și mă schimb cu o pereche de blugi și un tricou simplu, negru. Îmi prind părul într-o coadă de cal și cobor în bucătarie. Înfulec ceva în grabă apoi ies din casă. Sun un taxi și aștept pe băncuța din grădină până ce taxiul ajunge în fața casei. Urc și îi spun destinația taximetristului.
Vreau să o vizitez întâi pe Rose. I-am promis când am adus-o acasă la părinții ei că o voi mai vizita dar dacă m-am mutat în America nu am mai putut. Sper doar să nu fie supărată pe mine. Vreau ca astăzi să o mai vizitez și pe Bia. Îmi e atât de dor de ea... Abea aștept să o văd.
    Ajung la destinație si cobor după ce plătesc. Ajung în fața casei lui Rose și intru. Totul arăta exact la fel, grădina de trandafiri arăta exact ca data trecută.                   Ajung în dreptul ușii și ciocăn. După câteva secunde de așteptare ușa se deschide. În fața mea apare o fată blondă ce nu avea mai mult de 14 ani ce mă privea comfuză.
   -    Rose?
    - Ashia, nu îmi vine să cred! Țipă ea sărindu-mi în brațe.
    După o serie de îmbrățișări Rose mă invită înnăuntru și ne așezăm în living pe canapea.
     - Părinții tăi nu sunt acasă? Ce mai fac?
     - Sunt la servici! Sunt foarte fericiți! Nu sa-u mai certat! Spune ea fericită.
     -Mă bucur. Tu ce mai faci? Ești bine? Sper că nu ești supărată pe mine!
      -Nu! Doar că... Dece nu ai venit mai devreme? De ce acum? Ce s-a întâmplat cu tine? Cu Jak?
      Oftez frecându-mi palmele. Îmi ridic privirea spre fata din fața mea ce mă privea curioasă.
         -După ce te-am adus pe tine acasă m-am înscris la facultate.... În America! Oftez din nou privind în jos. Jak... Nu mai știu nimic de el! La început mă suna întruna și îmi trimitea mesaj dar mi-am schimbat numărul și... Și nimic.... La sfârșitul facultății am întâlnit un tip.... E un tip super atrăgător, bun, mă iubește enorm dar....
    Mă opresc pentru câteva secunde... Ce aș putea să spun? Nici nu știu de ce nu îl iubesc pe Andreas! Pur și simplu nu pot să îl iubesc.
     -Dar nu e Jak! Continuă Rose ceea ce exact vroiam să spun doar că nu aveam destulă forță pentru a putea pronunța acele cuvinte.
      Oftez știind că e adevărat ceea ce spune Rose apoi aprobez.
     - Oh... Da! Nu e el și nu știu cum să îl uit! De trei ani îl visez și îl simt mereu! Aș da orice să îl am lângă mine! Aș da orice să pot să îmi iubesc iubitul dar pur și simplu nu pot, oricât aș încerca nu pot! Cel mai teamă îmi e de ce se va întâmpla când îl voi întâlni! Dacă el m-a uitat? Dacă are iubită? Sau soție? Mă omoară acest gând!
   - Nu cred că Jak te-a uitat! Adevărul e că după ce tu ai plecat, cam după două luni l-am văzut într-un bar! Și sincer nu arăta... normal..să zic așa. Adică părea distrus! Avea cearcăne, slăbise, părea lipsit de viață. Era singur și bea vin parcă! Apoi... L-am văzut acum câteva săptămâni! Era într-un parc! Nu cred că o să-ți placă ce urmează să-ți spun... Era cu o roșcată! Ideea nu e asta! Ideea e că el se comporta ciudat cu ea. Am încercat să mă apropi, cu gândul că poate aflu ceva despre tine dar nu a spus nimic. Ea îi spunea " iubire" iar el îi spunea pe nume "Selena" și asta mi se pare ciudat! Ea încerca să îl sărute iar el o cam respingea era cu mintea în altă parte....
      Blonda ridică din umeri și mă privește. Nu mi se pare ciudat că și-a continuat viața și are o iubită, ciudat mi se pare modul în care se compoartă cu ea! Hmm... Dar poate... Nu că poate, sigur așa mă comport și eu cu Andreas. Nici eu nu îi spun "Iubire"!