Asasinul meu! Volum II

Capitolul VI

      - Perspectiva Ashiei-
      Jak îmi dă drumul iar eu îi ridic capul de pe pieptul lui. Îmi ridic privirea și îl privesc în ochii și observ aceea sclipire pe care nu am mai văzuto de mult. Își apleacă capul în jos incet parcă vrând să vadă dacă sunt de acord să îl sărut. Da. Da sunt de acord, sunt nebună după buzele alea și chear vreau să le sărut și să le mușc, să le simt gustul pe care l-am uitat de mult. Îi aud telefonul sunând și încep să mă îngrijorez să nu se întâmple ceea ce nu s-a întâmplat și la început adică să existe mereu câte un inconvenient ce să ne întrerupă. Se fâstâcește un tipm apoi stă puțin pe gânuri și sunt sigură că se gândește exact la ceea ce m-am gândit și eu. Se ridică și răspunde. După un scurt schimb de replici închide telefonul și se duce și scoate din dulap două veste antiglonț. Se pare că s-a zis cu sărutul meu. Îmi întinde o vestă iar pe cealaltă o pune pe sub bluza lui de trening.
       - Avem avion în două ore așa că ar trebui să ne pregătim. Îl văd cum ia un geamantan și îl așează pe pat.
        - Pentru ce e asta? Întreb arătând spre vesta anti glonț.
        - Ai uitat că suntem urmăriți de o întreagă Mafie?                   Deschide geamantanul și ia un pistol pe care îl bagă pe sub haine. Îmi întinde și mie unul dar mă feresc.
         - Jak...
        - Nici un Jak! Ia ăsta și nu ezita să îl folosești când e nevoie! Îmi spune și iau într-un final pistolul.
        - Jak, nu vreau să rănesc pe nimeni!
         - Tu nu vrei însă ei vor! Îmi spune oftând.
          Se întoarce și îmi dă o pereche de pantaloni de trening și un hanorac. Le iau și intru în baie. Nu îmi vine să cred că brățara asta nenorocită ne aduce atâtea probleme. Mă schimb rapid și ies din baie. Îmi pun vesta și pistolul.
      - Ești bine? Pari cam...stresată. Îl aud pe Jak spunând trăgând fermoarul geamantanului.
        - Nu...Sunt foarte bine! Adică, da! Am avut încredere într-o persoană ce vrea să mor, am o brățară ce poate exploda din clipă în clipă,... o mafie întreagă ne urmărește,... trebuie să plecãm în Franța pentru nu știu cât timp,...trebuie să furăm un card de la niște traficanți ce pe tine te pot omorî în câteva secunde și să îți vândă organele iar eu pot ajunge o sclavă...sexuală a unor drogați, obsedați...
    Mă presc icnind cu mâna la gură privind în gol și simțind cum lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Simt cum picioarele îmi devin gelatină și aproape cad când Jak vine lângă mine și mă prinde de umeri ținândumă în picioare.
      - Ashia! Revinoți! Ce naiba nu se va întâmpla nimic! Vom merge și vom sta câteva zile prin sediul acelor traficanți pentru a ne crede de încredere și a nu ne suspecta, vom lua cardul și vom pleca! Nu ne va omorâ nimeni! Nu mă va tâia nimieni iar tu nu vei deveni o sclavă sexuală! Înțelege asta! Nu e nimic grav! Înțelegi!? Luăm cardul, scăpam de brățări și vom pleca în secund doi din oraș! Nu se va întâmpla nimic rău! Îmi spune pe un ton dur și respir adânc de câteva ori pentru ami reveni.
       Nu înțeleg cum poate fi așa pasiv la tot ce ni se întâmplă. Eu abia rezist iar el nici nu pare îngrijorat. Și sincer îl invidiez! Aș vrea să fiu și eu așa ca el. Poate el e obijnuit... Până la urmă e un asasin. Asasinul meu! Ce frumos sună.
           - De ce ești așa?
     Cei drept mi se pare că e puțin cam distant și cam rece. Nu așa ca atunci când l-am cunoscut dar... Întru-n fel... Ciudat!
         - Așa cum? Te rog nu spune rece fincă ai să mă distrugi de tot! Crede-mă, mereu am încercat să mă schimb și să fiu mai...sufletist și să îmi pese! Spune trăgându-mă și așezându-mă pe pat.
       - Nu... Puternic! Pari atânt de stăpân pe situație! Spun lăsându-mi privirea în jos.
       

     -Perspectiva lui Lak-
    
       - Nu...Puternic! Pari atât de stăpân pe situație! Îmi spune lăsându-și privirea în jos.
      Rămân câteva secunde privind în loc. Pe draqu stăpân pe situație! Îmi e atât de teamă de ce se poate întâpla! Pe dinăuntrul meu țip! Nu vreau ca Ashia sã pățească ceva! Nu vreau să o pierd. Încerc să par puternic! Dacă eu nu sunt puternic atunci cine? Cine îi va da încredere? Dacă eu nu sunt dur sau cel puțin să par ce se va întâmpla?
        - Gata! Totul va fi bine! Îți promit! Spun trăgândo în brațele mele.
       Îi simt palmele așezându-se pa spatele meu și fiorii apar fără voia mea. Îmi așez capul pe umărul ei închizând ochii. După puțin timp se trage din îmbrățișare și se ridică.
       - Ai terminat bagajul? Mă întreabă înghițind în sec.
       Ce n-aș da să îi sărut buzele alea cărnoase dar nu vreau să insist și să mă respingă. Icnesc la gândul ăsta și mă ridic luân bagajul și ieșind din casă alături de Ashia. Ne urcăm în mașină și pornim spre aeroport. Într-o oră ajungem și intrăm.
       - Și mașina? Mă întreabă Ashia privind persoanele din aeroport.
       - Am plătit pe cineva să mi-o aducă.
      Îmi privesc ceasul de la telefon, văzând că e 11:30pm. Oftez și o prind de mână pe Ashia printre oamenii grăbiți. Lăsăm bagaju pe banda electronică și ne continom drumul. Când ajungem la poarta de securitate Ashia se oprește în loc și privește poarta panicata.
       - Jak... Șpotește contnuând să privească poarta.
        - Ce?
       Se ridică pe vârfuri sprijinindu-se de umărul meu și îmi șoptește cu buzele aproape lipite de urechea mea.
      - Pistolul... Îmi șoptește și se îndepărtează câțiva centimetri.
        Tresar întorcândumi capul automat spre ea.
       - Era să uit! Spun și o trag după mine până în bae.
     Mă uit în jur și răusuflu ușurat când observ că (,) camerele nu erau pornite. Îmi scot pistolul și cuțitul pe care îl aveam asupra mea și Ashia face la fel. Scot niște dischete micuțe electrice și le lipesc pe arme.
       - Așa poarta nu va detecta armele. Spun punândumi armele înapoi sub haine.
         După ce și-o pune și Ashia ieșim din baie.
          - Și dacă le va detecta? Ce facem? Ne vor aresta?! Jak! Îmi spune îndreptându-ne spre poarta de securitate.
          - Calmează-te! Ai bani de metal, telefon, curea sau chesti deastea din metal asupra ta? O întreb.
         - Doar telefonul... Nu am bani de metal...curea nu am....am.... Spune verificându-se. Da. E ok.
        Lăsăm telefoanele în cutia specială și trec primul prin poartă și o văd pe Ashia puțin nesigură.
         - Hai!
       Trece prin poartă și îmi zâmbește văzând că nu a detectat armele. Ne recuperăm telefoanele și urcăm în avion.
       
         ✴✴✴✴✴✴✴✴
    
     
        După un zbor lung în sfârșit ajungem în Franța. După ce ne luãm bagajul ieșim din aeroport și luăm un taxi pornind spre apartamentul în care vom locui în această saptămână.
       Ashia era atât de obosită! După un zbor de atâtea ore e extenuatã. Am încercat să o comving să doarmă puțin în timpul zborului dar nu a putut. Ah... Sunt rupt! Abea aștept să ajung la apartament și să mă trântesc în pat. După un alt drum lung în care Ashia doar a încercat să aoarmă puțin dar fără rezultat iar eu am dat câteva telefoane în sfârșit ajungem la apartament. Intru în bloc cu Ashia care abea se mai ținea pe picioare pe urmele mele și intrăm în lift.
      - E o problemă. Adică depinde cum o iei, problemă sau avantaj! Îi spun rezemându-mă de peretele liftului.
       - Ce? Spune obosită privindu-și chipul în oglinda liftului.
      - Singurul apartament pe care l-am găsit liber are doar o cameră! Dacă vrei pot dormi și pe jos sau pe canapea! Spun căscând.
      Ashia tresare și mă privește strânmbându-se. Nu spune nimic doar își lasă privirea în jos. Să înțeleg că nu vrea să dorm cu ea. Eh... Nu o pot obliga să facă nimic din ce nu își dorește.
        Ieșim din lift fără să mai spunem nimic și intrăm în apartament. Intrăm într-un living spațios cu o canapea pe mijloc slavă domnului că nu voi dormi pe jos. Nici nu mai stau pe gânduri că închid ușa cu cheia în urma Ashiei să fiu sigur că nu ne trezim cu mafia peste noi, las bagajul lângă măsuța din fața canapelei și mă trântesc pe canapeaua de piele. Ashia nu e... A dispărut în dormitor. Măcar ea va dormi comod.
      Canapea mai incomodă ca aceasta nu există pe pământ. Îmi dau tricoul jos de pe mine fiind mai comod și mă așez din nou pe canapea. Afară începea să se însereze și luna își făcea loc pe cer iar eu o pot privi pe geamul din fața mea. Îmi închid ochii și încerc să adorm dar degeaba. Mă apuc să număr oi, voaci, fluturi dar degeaba. Eram obosit și îmi era somn însă parcă ploapele nu vroiau să ste închise. Nu îmi vine să cred că nu pot să dorm.
       
         De patru ore mă tot chinui să adorm însă nenorocitul săta de somn nu vrea să mã cuprindă și pe mine. Îmi bag ceva în canapeaua măsi cu tot! M-am pus pe spate, pe față, în șezut, pe lung, pe lat dar degeaba! Am încercat chear și jos pe covor însă nu puteam. Mă întind din nou pe canapeaua asta handicapată și îmi închid ochii. Măcar dacă nu dorm să stau așa până se face din nou dimineață. O mână fierbinte se așează pe brațul meu și tresar. Îmi deschid ochii privind-o pe Ashia ce stătea în fața mea. Doamne! Părea mai obosită de cât atunci când a plecat în dormitor.
      - Ashia ... Ce s-a întâmplat? De ce nu dormi!? O întreb ridicându-mă în șezut.
        Se așează și ea pe canapea ochii căzândui pe abdomenul meu și stând așa câteva minute.
     - Mmm... Nu pot ... să dorm... Îmi spune ridicându-și privirea spre chipul meu și încruntându-se pentru a putea vedea prin întuneric.
        Mă întind și îi dau o șuviță din păr după ureche și îi mângâi obrazul.
         - De ce? Îi șoptesc.
         Ofează și își lasă capul în jos.
         - Nu știu! Nu pot! Vreau dar parcă ploapele mele nu vor să se închidă. Tu de ce nu dormi? Îmi spune lăsânduse moale pe canapea.
         - Nu pot.
          - Jak? Îmi șoptește.
          - Îm? Întreb lăsându-mă lângă ea pe canapea.
          - Vrei să... Se oprește și își freacă degetele.
           - Să ce? Oftez.
           - Dacă nu vrei nu e nici o problemă... Nu...nu te oblig...doar....
            - Ashia! Să ce? O întreb întorcându-mi capul spre ea.
              - Să... Dormi cu mine? Mă întreabă lăsându-și capul în pământ.
               Un zâmbet tâmpit îmi apare pe chip și mă ridic strecurându-mi o mână pe sub coapsele ei și una în jurul abdomenului și ridicând-o în brațe de pe canapea.
               - Jak, ce faci?
               - Mergem să domim! Nu? O întreb oprindu-mă în loc și zâmbetul ștergându-se de pe chipul meu.
         Nu mai vrea să dorm cu ea? Nu înțeleg! Fața ei se scimbà într-una tristă și își așează mâna pe obrazul meu.
             - Da! Normal! Mergem să dormim! De asta am venit! Să dormi cu mine! Îmi pare rău! Ți-am stricat dispoziția! În sfârșit zâmbeai și am stricat totul. Spune lăsându-și capul pe pieptul meu.
             - Eh... Nu! Nu ai stricat nimic! Îi spun și îmi continui drumul și intrând în dormitor.
                O așez pe pat și mă așez lângă ea. Pare atât de fragilă... Cât de mult îmi doresc să fie a mea! O prind de coapse și îi bag picioarele între ale mele trăgândo aproape de mine. Ea îsi lasă privirea în jos rușinată. Rânjesc și îi ridic privirea spre mine.
           - Cât de mult îmi placi când te rușinezi! Îi spun.
      Îsi lasă o mână pe pieptul meu și îmi afund capul în părul ei. Cât timp am crezut că nu o voi mai ține vreodatà în brațe! Iar acum că o am nu vreau să îi mai dau drumul.
           - Nu îți mai dau drumul niciodată! Îi spun trăgând-o aproape de pieptul meu.
       Simt cum face cerculețe de toate formele pe pieptul meu și simt că înebunesc. Îi prind urechea între dinți auzind-o cum icnește.
         - Da! Așa să faci! Spune concentrată la cerculețele de pe pieptul meu.
          -Mmm... Nu te mai lasă să pleci nicăieri! Să stai mere cu mine! Îi șoptesc la ureche.
           - Mhm...doar cu tine!
           - Nu mai las pe nimeni să te atingă! Doar eu, atât!
       Îmi cobor lent buzele pe gâtul ei simțnd-o cum tremură lângă mine.
           - Mhm...doar tu!
           - Să te fac a mea! Să fi doar a mea! Doar eu să te simt! Eu să te fac fericită, eu să te ating, eu să te sărut, eu să te fac să gemi de plăcere!
        Îmi duc buzele pe maxilarul ei. Geme înfundat simțindu-mă atât de fericit că îi provoc plăcere.
         - Mhm... Tu să mă faci fericită, tu să mă atingi, tu să mă săruți, tu să mă faci să gem de plăcere! Repetă ea lipindu-și buzele de abdomenul meu și făcându-mă să gem strângând-o în brațe.

         Sper să vă placă! Scuzai greșelile! Lăsați-mi păreri!😚😘😘😘