Asasinul meu! Volum II

Capitolul V

Perspectiva Jak

    Dau să ies din birou în urma Ashiei pentru a o opri dar ceva mă oprește. Nu, trebuie să o opresc pe Ashia, am o presimțire rea! Nu trebuie să se ducă! Nenorocitul îi va face ceva. Nu e cine pare că e, iar Ashia are încredere în el! Ah... Îmi ridic privirea și văd treim matahale împingându-mă înapoi în birou. Înrercă să strig după Asia dar tipi intră și închid ușa. Mă pun la pământ și mă imobilizează. Ce naiba?
     - Nenorociților! Dați-mi drumul! Țip încercând să scap.
    - Nu! Ai o misiune de îndeplinit pentru șefu! Spune unul dintre ei scoțând dintr-o cutie un fel de brățară ciudată.
      - Misiune! Ce fel de misiune?
    - Vei afla mai târziu! Momentan trebuie să îți pun asta! Spune arătând spre brățară.
- Ce e aia!?Întreb ferind mâna pentru a nu mi-o pune.
- Ceva de care nu vei scăpa prea curând! Ascultă bine fiindcă nu voi repeta! Tu vierme trebuie să îndeplinești o misiune! Până îndeplinești misiunea vei purta acest dispozitiv! Dacă abandonezi sau o scoți brățara va exploda pe o rază de 10 km! Iar tu și persoanele din jurul tău vor murii! Mai multe indicații despre misiune vei primi de la șefu! Spune și îmi prinde violent mâna și îmi pune brățara.
   - Șef? Ce șef? Dă.o jos nenorocitule!
    - Îl vei cunoaște! Acum trebuie să îți spun doar că micuța ta iubițică e în pericol! Spune acesta rânjind.
- Ce face? Unde e nenorocitule! Ce ia-ți făcut? Unde e? Țip încercând să îmi dezleg brațele dar unul dintre tipi îmi dă un pumn.
- Vierme ce ești! Noi nu i-am făcut nimic! Dar șeful cred că acum e pe culmile plăceri! Răspune rânjind.
    Nenorocitul! Andreas! Ah.... Am avut dreptate! Doamne! Dacă o atinge!... Ashia să vezi ce-ți fac eu ție când nu mă asculți!

- Perspectiva Ashiei-
Ajung acasă și intru panicată în casă. Totul era la locul lui.
     - Andreas! Andreas unde ești? Țip uitându-mă în bucătărie.
    - Iubito! Îi aud vocea din dormitor.
    Urc la etaj și intru în dormitor. Îl văd pe Andreas trântit pe pat cu o pereche de pantaloni și fără tricou. Ce naiba?
    - Ce s-a întâmplat? Ești bine? Îl întreb apropiindu-mă de pat.
    - Iubito! Vino, am o surpriză pentru tine! Spune rânjind.
   Mă opresc în mijlocul camerei și îl privesc comfuză.
- Ce surpriză?
- Ah... Vino!
- Andreas, ce surpriză? Insist eu.
- Doamne! Trebuie să mă rog de tine! Vino odată! Țipă nervos.
    De ce naiba se comportă așa? Ce are? Și ce surpriză?
- Andreas! Nu mă mișc de aici până nu îmi spui despre ce este vorba!
   Se ridică fulger și vine spre mine. Într-o secundă îmi prinde încheietura mâini și îmi pune un fel de brățară ciudată apoi mă trântește pe pat.
    - Andreas! Ce e cu tine? Ce e asta? Spun încercând să mă ridic dar se urcă peste mine și îmi prinde încheieturile mâinilor.
    - Ah... Ce proastă ești! Ce e cu mine? Așa sunt eu! Cânt de proastă ai fost să ai încredere în mine, cu toate că Jak te-a avertizat și ți-a spus să nu ai încredere în mine tu nu ai ascultat și așa mi-ai ușurat planul. Spune rânjind și desfăcând fiecare nasture de la cămasa.
    Nu îmi vine să cred! Jak a avut dreptate! Andreas chear vrea să îl distrugă prin mine! Ce proastă am fost! Am avut încredere în el, i-am luat apărarea! Nu am avut încredere în persoana ce îmi dorea binele.
     - Ești un om josnic! Nenorocitule! Jak avea dreptate! Ce vrei de la mine? Țip încercând să scap de el.
    - Ce vreau de la tine? Vreau să îl distrug pe Jak și pe tine! Momentan îl voi face să sufere luându-ți puritatea! Cum ți se pare?
    - Dă-mi drumul! Ce e cu brățara? De ce nu îl distrugi direct pe el?
    - Brățara... Am nevoie de ajutorul lui Jak pentru o misiune și știu că nu o va face de bună voie! Aveți amândoi dispozitive! Dacă abandonați miaiunea sau încercați să îl dați jos ea va exploda și veți muri! Era mai simplu să-i pun dispozitivul doar lui dar nu ar fi făcut nimic, ar f murit decât să facă misiunea! Așa că dacă ești și tu va fi nevoit să o facă pentru ați salva viața! Dar gata cu vorba, sunt sigur că Jak va veni dupa tine și noi nici măcar nu am început distracția! Spune și îmi dă jos cămașa aruncândo prin cameră.
Nu are cum! Nu îl pot lăsa! Dacă Jak nu va veni la timp!
    - Nu! Dă-te! Țip zbătându-mă.
    - Deci... Dacă nu vrei de bună voie o putem lua cu forți.
     Îl văd cum duce mâna la spate și scoate un pistol ce mi-l pune la tâmplă. Am dat de draqu! Unde ești Jak? Ce rău îmi pare că nu te-am ascultat! Trebuia să te iert și să stau cu tine! Nu pot sã cred că am dormit cu un ucigaș! Nu că Jak nu ar fi unul dar el m-a iubit și încă o face. Îmi dă jos și pantaloni apoi și sutienu și începe să îmi maseze sânii violent. Își duce mâinile în interiorul coapselor și zgârie până ce simt cum sângele începe să se scurgă pe așternut. Icnesc de durere și simt cum lacrimile își fac apariția pe chipul meu.
   - Gata scumpo îți va plăcea!
     - Dă-mi... drumul!
    O bubuitură se aude de la parter iar apoi ușa se deschide făcând loc unui corp masiv. Jak pare foarte furios și cum îl vede pe Andreas de duce și îl prinde de gât luândul de pe mine și trântindul de un perete. Slavă Domnului că a ajuns la timp.
    - Nenorocitule! Cum îți permiți să o atingi! Am să te omor! Scuipă cuvintele dezgustat.
- Jak! Omoară-mă! Fă.o! Țipă Andreas rânjind.
    Jak stă câteva secunde pe gânduri, privește spre el apoi își lasă capul în jos și pot observa că și el are brățară. Oare șie că și eu am? Nu cred.... Mă întreb cum va reacționa când va afla! Îi dă drumul și îl împinge afară din cameră. După ceva timp se întoarce fugind și vine la mine și se trântește în pat lângă mine strângându-mă în brațe.
    - Ashia... Îmi pare așa rău! E numai vina mea! Mereu ți-am provocat suferință! Spune și mă sărută pe frunte.
Mă ttrage la el în brațe și mă strânge protector.
Nu mă mai interesa că am decât o pereche de chiloți pe mine, nu mă mai interesa de nimic. Decât de el.
-  E... E în ordine! E nu te-am ascultat! Ai avut dreptate! Mereu a avut! Am crezut că ești gelos sau ceva...dar nu. Ai avut dreptate! Nu trebuia să am încredere în el.
- Ția făcut ce... Își întoarce capul și privește sângele de pe așternuturi. Ashia! Nu-mi spune că nenorocitul ăla! Îl omor!
    - Jak! Nu! Îl opresc îninte de a se ridica.
Se întoarce și mă privește comfuz. Îmi deschid picioarele și îi arăt zgârieturile de pe coapse.
    - Nenorocitul! Murmură și se ridică din pat și ia din baie un halat pe care îl pune pe mine. Să mergem acasă.
- Jak și misiunea? Îl întreb punând halatul pe mine.
- Nu o voi fa... Ochii îi cad pe încheietura mâini mele pe care era pus acel dispozitiv și se încruntă. Îmi prinde încheietura și se uită atent la dispozitiv apoi la al lui. Ce e asta? De ce ai și tu? Nenorocitul! Spune nervos și mai scăpând câte o înjurătură.
   - Andreas mi-a puso! Știa că nu vei face misiunea de bună voi, știa că ai fi preferat să mori tu decât să faci o misiune pentru el. Așa că s-a gândit... Nu mai apuc să termin că Jak mă întrerupe.
-   Să îți pună și ție dispozitiv pentru a mă obliga să fac misiunea! Ah! Drace!
     - E numai vina mea! Trebuia să te ascult și să mă îndepărtez de el! Spun lăsându-mi privirea în jos.
    - Nu! Nu e vina ta! Pe mine vrea să se răzbune! Voi face misiunea și ne va da jos dispozitivele! Altă soluție nu există!
   - Vom face misiunea! Spun corectându-l.
- Nu! O voi face! Tu vei sta aici în sigurantă! Spune el și mă trage afară din casă și mă urcă în mașina lui.
- Bine Jak! Cum spui tu! Dar dacă ție ți se pare sigur să stau singură într-un oraș cu niște ucigași pe urmele mele și cu Andreas care ști bine ce vrea să îmi facă... Eu sunt de acord! Tu decizi! Spun privindul cum pornește mașina și demarează în trombă.
    - Știi ceva? Mai bine vi cu mine! Nu îmi pot permite să te las în ghearele unor obsedați! Așa te pot proteja de orice! Mai întâi trebuie să mergem acasă să luăm niște provizii și arme!
Icnesc simțind durerea dintre coapsele mele și trăgândui atenția lui Jak.
    - Și mă voi ocupa și de tine! Și nu mă refer numai la zgârieturile de pe coapsele tale! Pregătește-te pentru o morală cum că trebuie să asculți ce îți spun! Spune rânjind.
    - Lasă morala! Ce misiune trebuie să îndeplinim?
    - Trebuie să ajungem în Franța! Să luăm un card de la un calculator dintr-un sediu de traficanți de droguri, arme, minore, carne vie, prostituate... Chesti deastea! E complicat! Avem o săptămână! Spune oftând.
Îmi întorc capul spre el și îi observ vânătaia din tâmplă. Îmi ridic două degete și o ating încet.
- Dacă vrei să nu îmi pierd concentrarea și să facem accident mai bine nu mă mai atinge! Cel puțin cât conduc, în rest poți să mă atingi, chear nu mă deranjează. Spune rânjind pervers.
- Nu știam că ai divenit așa pervers!
- Nu știam că ai devenit așa sexy! Îmi spune
Mă întorc rușinată spre geam și văd că oprește în fața unei vile.
    Dau să cobor din mașină dar iese primul și mă ia în brațe ducându-mă în casă. Mă duce într-un dormitor frumos mobilat și mă așează pe pat. Se duce într-o baie și se întoarce cu o cutie de primu' ajutor. Se așează pe pat în fața mea și îmi ridică halatul până la abdomen.
Ia un material și îmi șterge sângele.
- Âmmm...
    Jak își ridică privirea spre mine și mă privește cu ochii ăia negri după care sunt nebună.
- Ce s-a întâmplat? Te doare?
Ce s-a întâmplat? Mor! Mă omoară atingerile lui nu mă doare!
    Ridic din umeri find incapabilă să scot vreun sunet. Îl văd că termină și își lasă mâinile în jos pe picioarele mele și murmură un "gata" răgușit și gem înfundat la gestul lui. Stăm așa câteva secunde apot se ridică și deschide dulapul. Ia un geamantan și scoate aruncă în el niște haine.
   - Ne urmăresc! Mafia în care eram crede că lucrez pentru tatuat și vrea să mă omoare! Spune acesta încet.
- De ce nu încerci să le spui...
- Ce să le spun Ashia!? Că mă obligă să fac misiunea? Nu îi mai interesează de mine! Vor doar să mă omoare!
- Vom reuși, Jak! Am mai făcut-o!  Încerc să îi ridic moralul.
    Îl văd cum se trântește pe pat și oftează.
- Pe naiba! Și cum s-a terminat Ashia? Am?
S-a terminat cu noi despărțindu-ne! Din cauza lor! Din cauza tatuatului!
   - Nu va fi la fel!
- De ce? De ce nu va fi la fel? Poate fi mult mai rău! Putem fi răniți sau chear morți! Nu e de joacă! E periculos! Trebuie să ai încredere în mine și în ce îți spun! Nu îți voi vrea răul niciodată! Niciodată nu îți foi face ceva ce te-ar putea răni!
- Știu... Am încredere...
Încerc să îmi feresc privirea. Am încredere deplină în el dar e ciudat...adică ce s-a întâmplat? Ce e acum între noi? Presupun că nimic?
- Iartă-mă! O vei putea face vreodată? Mă întreabă ridicându-se și venind în mijlocul patului lângă mine.
- Să te iert! Te-am iertat de mult! Am fost o proastă! Nu trebuia să plec, să fug de tine și de ce simțeam pentru tine! Am crezut...am crezut că te pot uita! Îi spun.
Îmi prinde bărbia între degete și mă forțează să îl privesc în ochi.
   - Și ai reușit?
- Nu...
- Asultă-mă! Vreau să mă lași să îți explic totul! După ce tu ai plecat să te plimbi și mai lăsat dormind m-am trezit și am văzut că nu erai! Mașina dispăruse și am crezut că ai plecat. Te-am căutat la părinții tăi, la prieteni... Peste tot dar nu te-am găsit. Crezusem că al făcut ceva și ai plecat! Însă cel mai tare mă durea faptul că nici măcar nu mi-ai dat o explicație sau un amărât de bilet! În seara aia am băut încercând să uit, să te uit! Nu știu ce draqu a fost în capul meu. Am crezut că dacă o fac cu târfa aia am să uit de tine, de mine și de tot! Dar a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o vreodată! Și o regret și acum! Apoi ai apărut tu cu fetița aceia....și mi-ai spus ceea ce am crezut mereu că nu mă va durea acele cuvinte dar m-au distrus! Te-am căutat....tu ai dispărut...am băut...eram un om pierdut! Selena m-a ajutat să îmi revi ! Dar nu te-am uitat! Am fost cu Selena încercând să te uit dar... Când am văzut că ai venit nu am mai suportat-o și m-am despărțit de ea! Nu că ar fi fost o relație în adevărtatul sens al cuvântului....
-Jak... Te-am iertat de mult! Eu am plecat în America, mi-am continuat studiile! Totul era perfect! Cu excepția ta! Tu nu erai acolo cu mine și înnebuneam la propriu! Iar Andreas....el a apărut cu câteva săptămâni înainte să mă întorc la Now York și am aceptat să fiu cu el pentru a nu-i răni sentimentele!
- Sentimente pe naiba! Trebuia să-l omor de la restaurant! Spune nervos.
Mă trage în brațele lui și mă ține strâns. E atât de bine.... Îmi las capul pe pieptul lui și oftez... Chear mi-a fost dor de el! Iar acum că sunt cu el... Nu vreau ca acest moment să se mai termine! Nu există senzație mai plăcută decât aceea să ști că cineva te iubește și te protejează cu prețul vieții! Iar Jak mi-a demonstrat-o mereu! Doar că eu am fost prea proastă să văd și să prețuiesc acest lucru! De data asta nu am să-l mai pierd! Măcar știu că dacă mor, mor alături de persoana pe care o iubesc pe lumea asta! Mai bine o clipă cu el decât o viață fără el!

Hei! Sper să vă placă capitolul!
Jak și Ashia împreună din nou! Cum vi se pare? Ce credeți se vor mai certa? Vor îndeplini misiunea? Ce se va întâmpla când vor ajunge la sediul traficanților!?