Asasinul meu! Volum II

Capitolul VII

    
           -Perspectiva Jak-
   
          Îmi întind mâna cautânt corpul fragil al blondei mele în locul în care am lăsato în pat. Îmi întind mâna și mă duc spre dreapta mea când fără să văd mă trezesc pe jos înjurând. Mă ridic și imi arunc privire în pat văzând-o pe Ashia în partea opusă a patului în care am căutat-o eu. Stătea în șezut și mă privea.
       -Jak... Ce faci? Mă întreabă buimăcità venind spre mine.
       Mă așez din nou în pat lângă Ashia. O trag aproape de mine și o las să își așeze capul pe pieptul meu privindu-mă.
        - Am căzut din pat! Îi răspund amuzat de situație.                
         - Serios? Cum ai reușit? Mă întreabă amuzată.
         - Te cautam prin pat și am alunecat. Un râs cristalin îmi mângâie auzul făcându-mă să zâmbesc și eu.
         Ashia îmi mângâie obrazul văzând că zâmbesc.
          - Ador să te văd zâmbind. Îmi spune lăsându-se moale în brațele mele.
           - Și eu ador să te văd enervată! Îi spun chicotind.
           - Să îțeleg că îți place să mă enervezi? Spune rânjind.
           - Depinde! Îmi place și să te fac fericită, iubită...
            - Serios? Și de ce nu o faci? Mă întreabă ea serioasă.
             Zâmbetul îmi piere de pe față, să înțeleg că nu o fac fericità și nu îi ofer iubire? Nu înțeleg! Eu chear nu îi ofer fericire și iubire?
              Văzând că nu mai zic nimic se dă de lângă mine și se întoarce. Oftez și îmi arunc privirea spre geam. Încă era întuneric iar luna domnea pe bolta cerească plină de stele. Nu îmi vine să cred ce mi-a zis! Aici vroia să ajungă? Să îmi zică că nu îi ofer iubire și fericire? Oare i le-am oferit vreodată? Ori cum nu pot lăsa lucrurile așa! Nu îi ofer iubire fiindcă mi-e teamă că mă va respinge și mă va părăsi din nou! Nu îndrăznesc nici măcar să o sărut ceea ce mă înnebunește. Dacă aș sărutao cu siguranță s-ar îndepărta de mine și nu vreau asta! Și dacă mă sărută ea? Așa nu va avea nici un motiv să se supere!
        Mă duc la spatele ei și o iau în brațe lipindo cu totul de pieptul meu gol și auzindo cum geme. Zâmbresc și îmi afund capul în părul ei până îi simt ceafa fierbinte lipită de fruntea mea. Îmi lipesc lent buzele de ceafa ei și sărutând-o. Cobor în jos pe linia maxilarului și simținui respirația neregulată. Continui să o sărut pe gât în jos până la marginea tricoului pe care îl purta și acum bag de seamă că este un trico de-al meu. Mă mir cum încă se mai ține tare! Mă uit la ea vàzând-o cum își mușca buza încercând să nu geamă și să cedeze. Rânjesc și îmi ridic capul în dreptul urechii ei și mușcând-ui lobul urechii.
         - Încă mai reziști? Nu cedezi? Vreau să îți aud glasul! Îi șoptesc la ureche.
          O privesc cum își deschide gura să spună ceva și fără să mai pierd timpul îmi strecor mâinile sub tricoul ei și îi mângâi încet abdomenul gândindumă că așa o pot face să cedeze însă își închide gura continuând să își muște buza și mă mir că nu i-a dat sângele. O prind de umeri întorcând-o cu fața în sus și așezându-mă deasupra ei în patru labe. În timpul ăsta oferindui un prilej de a vorbi.
           - Jak! Oprește-te! Jak nu e corect! Spune repede.
          - Ashia, nu ai învățat nici acum că în viață nimic nu e corect? O întreb lăsândumă pe ea.
           O privesc intens drept în ochi și auzind un mic icnet din partea ei. Îi ridic tricoul până în dreptul sânilor și mă aplec sărutândo încet. Prind între buze o părticică de piele și o mușc din ce în ce mai tare până îi simt mâna Ashiei pe brațul meu. Îmi ridic capul privindu-mi opera și zâmbesc continui încă de câteava ori și simțindo pe blonda mea cum începe să se zvârcolească sub mine dar fără să spună nimic.
       Îmi cobor mâinile pe genuchii ei și urcând pe coapse. Îmi aduc aminte de zgârieturile pe care i le-a făcut nenorocitul ăla și îi prind coapsele în mâini desfăcândui picioarele. Ashia icnește și mă privește speriată. Purta doar o pereche de pantaloni scurți ce abia îi astupa fundul. Îmi duc degetele pe interiorul coapsei ei mângâind zgârieturile ce s-au vindecat dar semnele tot aici au rămas.
        - Nenorocitul! Murmur nervos.
       Îmi aplec capul și îi sărut cicatricile și simțindo cum tremură în mâinile mele. Rânjesc știind că
așa va ceda și continui să las săruturi fierbinți din ce în ce mai sus pe coapsă până aproape de zona ei intimă. Cobor cu săruturile pe coapsa cealaltă. Îmi ridic capul spre Ashia să văd cum rezistă și o vàd stând cu capul pe spate mușcânduși în continoare buza de jos. Ah! Vreau să o sărut eu! Cât mai durează! Vreau să îi simt buzele! Oh Ashia tare mai ești!
        Își lasă capul în jos și mă privește.
        - Jak....
       Îmi prinde fața în palme și mă trage deasupra ei. Vreau să îi aud geamătul! Vreau să știu că îi pot oferi iubire. Cum naiba reușește! Și acum așteaptă să o sărut? Doame! Am incitato încercând să îi dovedesc că îi pot oferi iubire și crezând că mă va săruta dar se pare că nu prea îmi iese nimic. Dăl încolo de sărut, nu voi muri, cred! Dar cher vreau să îi aud geamătul.
          - Nu îmi vine să cred că nu ai cedat! Spun privindo cum se zvârcolește sub privirea mea insistentă.
           - Jak... mă săruți? Mă întreabă ea cu o voce joasă și privește în gol.
          Îmi ridic capul de pe umărul ei și o privesc serios în ochii. Eu...să o sărut? Nu! În niciun caz! E doar incitată! Mai târziu se va îndepărt!? Nu... Cu toate că vreau la nebunie să îi gust buzele nu vreau să o pierd din nou! Nu vreau să risc.
          - Nu. Ochii ei se îndreaptă spre ai mei și se măresc. Sărută-mă tu!
        Se încruntă și își mușcă buza de jos. Dacă mă sărută ea nu va avea motiv să se supere! Dă din cap negativ, ridic din sprâncene în semn de " cum vrei tu" și îmi las capul la loc pe umărul ei.
            - Jak... mor aici! Jak... Îmi geme numele satisfăcându.mă.
            În sfârșit îi aud geamătul...își lasă capul pe umărul meu drept lipindu-și buzele de el.
             - Nu e nimic! Te înviez eu! Spun chicotind.
           O aud din nou cum geme înfundat și mușcându-mă de umăr încet.
              - Jak...o să explodez! Îmi spune cu o voce tremurată.
              - Nu-i nimic! Îmi place să te aud gemând! Rânjesc eu.
               - Jak...mmm...
             O aud gemând și punându-și mâinile pe spatele meu și zgârâindu-mă. În sfârșit! Când își revine îmi ridic capul de pe umărul ei și o privesc rânjind.
               - Ești...un...nemernic! Îmi spunre respirând greu.
               - Ce e Ashia nu ți-a plăcut? Nu spune nimic doar scapă un geamăt înfundat. Nu îți ofer iubire și fericire!? Răspunde! Nu îți ofer iubire Ashia? Fericire? O întreb serios.
             Își ridică ochii brusc spre mine și mă privește uimită.
               - Despre asta era vorba?... Vroiai să îmi dovedești...că îmi dovedești că îmi poți oferi iubire și fericire? Nu? Mă întreabă.
          Îmi feresc privirea de a ei și oftez.
                - Jak...eu... Nu am spus că nu îmi oferi! Doar că...nu știu... Eu...
               - Tu ce Ashia? Tu nimic! Hai să încheiem subiectul! Îi dau drumul și mă întorc cu spatele la ea.