Veränderung (Schimbarea)

210 11 3
                                    

In aceea vara am fost cei mai buni prieteni. Ne spuneam totul. De cele mai multe ori vorbeam despre el si despre cat de mult ii place sa comunice cu alte persoane. Ma simteam trista pentru ca stiam ca nu are multi prieteni. Obisnuiam sa ne jucam prinsa si bineinteles ca el castiga mereu fiind un atlet desavarsit. Intr-o zi nu am mai ajuns pe plaja din cauza mamei mele, iar el a stat si m-a asteptat pana tarziu. Seara in drum spre casa l-au prins niste banditi si l-au batut. A doua zi m-am dus la el in spital:                                                                                                  

-Iarta-ma ca nu am mai ajuns,i-am spus eu plangand, iarta-ma....                                                          

-Nu mai plange micuto! Nu este vina ta. Ar fi trebuit sa ma apar dar nu am ripostat. In curand vom putea merge acasa...

L-am strans de mana si am asteptat sa vina dimineata pentru a putea pleca acasa. Am hotarat sa stau la el pentru un timp, sa-l  mai ajut pentru ca era distrus din toate punctele de vedere. Imi era de ajuns. Nu mai vroiam sa vad asa ceva. Nimeni nu trebuie sa sufere din cauza micilor defecte asa ca am decis sa ii schimb caracterul. Nu vroiam sa-l schimb complet vroiam doar sa ii arat ca nu este bine sa te lasi calcat in picioare.                                                                                

-Culca-te Jack! Maine este o zi mare!                                                                                                              

-Dar ce...?                                                                                                                                                                

-Shhhtt... Vorbim maine! Noapte buna!                                                                                                            

 -Noapte buna Lola! 

A doua zi "MAREA SCHIMBARE".Am inceput cu look-ul. Am strabatut toate magazinele pana cand am gasit tinutele perfecte. Apoi in timp ce ne plimbam pe plaja l-am intrebat:                          -De ce ii lasi sa te batjocoreasca?                                                                                                                     -Pentru ca asa am fost crescut, Toata viata bunicii mei imi spuneau ca nu sunt bun de nimic, imi reprosau ca sunt urat si ca nu voi putea nici odata sa imi alcatuiesc o familie. Stiind toate astea de la persoane apropiate am considerat ca ceilalti au dreptate cand ma injura. Bunicii mei nu m-ar fi mintit ei stiau adevarul despre mine pentru ca m-au crescut.                                                

-Bunicii tai nu au dreptate. Esti un tip minunat!                                                                                            

 -Spunele lor asta! Mereu voi fii o povara pentru ei.                                                                                

 Auzindu-l mi-am dat seama ca nu are de loc incredere in el si ca acest lucru trebuie schimbat. Trebuia sa-l fac sa fie mai increzator si pentru asta trebuia sa-i amintesc cine este cu adevarat.

Mi-am petrecut vara avand grija de el si sperand la rezultate odata cu inceperea scolii. Iata ziua cea mare 15 septembrie.... 

AtitudineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum