Teju trecea în fugă pe lângă oamenii care se plimbau prin parc. Parul îi era răvășit iar soarele își concentra toată căldura asupra ei. Din cauza grabei aceasta simți cum se împiedică și cade. Unii oameni s-au oprit din activități pentru a o privi, iar câțiva adolescenți au scos telefonul pentru a o filma. Fata înjură nervoasa și se ridică în grabă. Își scutură hainele și se întoarse spre cei care inca se amuzau pe seama ei:
— Ce e cu voi, nu aveți televizor acasă? Atât de decăzuți sunteți?
Unele persoane și-au lăsat capul în pământ probabil de rușine, pe când alții doar au ras și au plecat mai departe. Teju își întoarse capul pentru a vedea sursa căderii și înțelese cu o mare nemulțumire că nu neatenția ei o făcu să cadă, ci picioarele unui bărbat, care nici după incidentul cu ea nu s-au retras.
— Tu, idiotule, unde te crezi? Acasă? Daca cădeam mai tare și îmi rupeam ceva?
Bărbatul rânji și se ridică. Dori sa plece, însă Tej se poziționa in fata lui astfel oprindu-l.
— Ești atât de nesimțit încât nu îți vei cere nici macar niste scuze elementare?
— Scuze? Pentru faptul că ești o împiedicată care nu vede pe unde merge? Nu prea cred. De fapt, tu ar trebui sa îți ceri acele scuze, acele cuvinte la adresa mea se numesc insulte.
Fata când îl auzi își mari ochii uimita și îi întoarse spatele plecând. Nu mai putea pierde timpul cu așa persoane.
Ajunsă acasă simți cum inima îi bate din ce in ce mai tare. Teama puse stăpânire pe ea și se ruga în gând ca tatăl ei sa nu fie acasă, însă toate visele i-au fost spulberate când îl găsi în hol cu o sticla în mana. Acesta o aștepta, iar ea înțelese imediat că nu se va termina bine. Dori sa treacă rapid pe lângă el pentru a evita o conversație, însă nu reuși. Acesta o prinse de încheietura și o opri.
— Unde naiba ai fost? Crezi că masa se va face singura sau vrei să mă omori?
Tej își lăsă capul în jos.
— Mai așteaptă un pic, voi pregăti ceva imediat.
— Desigur,scumpo, voi aștepta.
Fata ridica uimita privirea, însă imediat bărbatul o lovi. Partea aceea începu să usture, iar lacrimile stăteau sa cadă. Chiar crezu pentru câteva clipe că ceva se schimba.
— Ai maxim o jumătate de oră pentru a face pranzul.
Tăcu și se îndreptă spre bucătărie. Termină rapid cu mâncarea și o lasă pe masa, iar ea se grăbi să își schimbe hainele pentru a ajunge la serviciu.
Iesi din casa și zâmbi. Nu își mai întâlni tatăl așa că putea plecă liniștită.
Ajunse la timp și intră în casa familiei Brown. Imediat doi copilași, o fetiță și un băiețel i-au sărit în brațe. Fata ii imbratisata fericita, iar cei doi i-au sărută obrazul.
— Tej, Tej, ne-a fost dor de tine.
— Și mie scumpilor.
— Buna, Teju.
Fata își întoarse capul și observa mama gemenilor. O salută politicos, iar Xenia se așeză pe una dintre canapele asteptandu-si soțul.
— Tej, azi vine Kai.
Afirmația copilului fu una plina de fericire, iar ea doar îi zâmbi cald înapoi.
— Exact, scuze Teju, am uitat sa îți spun, undeva peste vreo ora fratele meu mai mic trebuie sa vina. Te rog, ai grija sa fie întâmpinat bine, iar toate dulciurile care le aduce acestor doi mici mâncăcioși sper sa fie ascunde.
Teju dădu aprobator din cap, iar Xenia pleca alaturi de soțul ei. Ea se întoarse spre copii iar aceștia deja o priveau parca rugători.
— Vrem la piscina. Tej, hai să ieșim afară, e cald, iar noi vrem sa înotăm.
Fata dori preț de câteva secunde sa refuze, însă nu o făcu. Timpul era cu adevărat extrem de călduros, iar copii nu aveau să îi facă probleme.
Ieși alaturi de ei, iar aceștia au intrat imediat in apa. Teju se așeză și ea pe marginea piscinei pentru a-i privi, însă nu avu prea mult timp parte de liniște. Se auzi țipătul Karei, iar ea văzu cum Blake se duce la fund. Fara a se mai gândi de două ori aceasta sari in apa, însă din cauza că nu știa să înoate nu reuși să se mențină mult timp la suprafață și se duse în jos, in timp ce Blake se ridică speriat in sus, iar ea închise ochii înțelegând în sfârșit că fu doar o gluma.
Când deschise ochii simți cum cineva îi mângâie mana, iar niste suspine se aud pe fundal. Atunci când reuși să își revină văzu copii cum plâng, iar alaturi de ei un bărbat care i se părea extrem de cunoscut. Clipi de câteva ori și constata șocată că e exact același bărbat din cauza căruia căzu în parc, însă acel lucru nu mai conta deloc pentru ea. Dori sa se ridice pentru a pleca, insa barbatul o opri.
— Culcate, ai înghițit destula apa, așa că ai nevoie de odihna.
— Cât e ora?
— Noua și jumătate, însă nu cred că e vreo problema daca...
Acesta nu reuși să mai termine propoziția căci fata sari la propriu din pat. Le sărută frunțile celor doi copii și dori să iasă din camera, însă Malakai nu o lasă.
— Afara ploua, hainele îți sunt ude, nu cred că ar trebui să pleci.
Ea doar își trase mana și plecă cat mai rapid pentru a nu întârzia la un alt loc de muncă.
Ajunsă înțelese că întârzie, iar șeful ei era mai mult decât nervos. Se îndreptă spre ea, iar Tej speră că poate vrea doar sa o salute:
— Ai întârziat, e a doua oară saptamana asta, așa că îți va fi tăiata o jumătate de salariu.
Fata dori să spună ceva insa acesta îi făcu semn să tacă și să treacă la lucru. Pleca imediat spre bar unde își găsi prietenul care lucra de zor. Ii atinse umarul, iar acesta tresări. Când o văzu lasă totul și o imbratisa.
— Nu ai idee cat de mult mă bucur că o venit, chiar nu mă mai descurcam singur. Sunt o grămadă de comenzi.
Ea îi zâmbi și se puse pe lucru.
Când cei doi au terminat, iar acel val de comenzi se termină, White își permise sa o servească cu un suc. Aceasta se așeză la o masa pentru a-l putea savura, însă o mana ii atinse umărul. Se întoarse zâmbind cu gând că e White, însă simți cum acesta dispare când îl văzu pe Malakai in spate.
— Deci asta e treabă ta extrem de importanta? Sa te distrezi prin cluburi? Iar eu ca prostul mă simțeam prost că te-am lăsat să pleci pe așa o vreme. Răsfățată...
Tej se ridică și imediat ii arunca tot conținutul paharului in fața, iar înainte ca acesta să își revină se pierdu prin mulțime.
Deci am decis sa rescriu cartea, nu va avea multe schimbări. Doar capitolele care erau scrise la persoana I vor fi rescrise total.
