- Malakai, mă poți ajuta?
Teju strigă, iar bărbatul imediat apăru lângă femeia însărcinată deja in a noua luna care îi ceru ajutorul. Se apleca pentru a-i lega tenișii și apoi îi sărută burta deja extreme de umflata.
— Vrei să te mai ajut cu ceva, iubito?
— Putem merge in parc?
El aprobă imediat și se ridica în picioare, apoi o ajuta si pe ea sa se ridice. O lua ușor de mana și o ajuta sa iasă din camera care au mutat-o la primule etaj al casei. Nu dorea să riște nimic.
— Kai, unde plecați?
Cei doi copii s-au apropiat și i-au privit intrebatori.
— Mergem la o plimbare. Bebe vrea la aer curat.
— Când îl vom vedea pe bebe?
Malakai zâmbi și își plasa mana pe burta fetei, începând să îl mângâie.
— In curand. Mai ales că și eu îl aștept la fel de tare.
Teju chicoti, iar Malakai îi sărută obrazul.
— Copii, lasati-o pe Tej să meargă la plimbare.
Copii și-au ascultat bunica. Așa că s-au apropiat de Teju și i-au mângâiat burta:
— La revedere, bebe.
Toți au început să râdă, iar cei doi au ieșit din casa. Malakai o ajuta sa își pună centura, apoi conduse spre parc. Încercând să fie cât mai atent la drum, deoarece zâmbetul de pe fata fetei si burta imensa nu îl lăsau să se concentreze. Ci din contra îl făceau să își piardă concentrarea și să devină îngrijorat. Îngrijorarea fiind prezentă pe parcursul a patru luni.
Ajunsi Malakai o ajuta sa se dea jos din masina, apoi îi luă mana in a sa și o conduse spre un stand cu înghetata. Își plasa mâinile pe burta fetei si se aplecă zâmbind:
— Ce vrea îngerașul meu?
Teju chicoti la vederea acelui comportament și răspunse cu un glas de copil.
— Bebe vrea cu aroma de căpșuni si ciocolata.
Domnul care vindea le zâmbi prietenos si imediat lua cele două globuri și le puse in cornul pentru înghețata. Teju bătu fericita din palme si îl luă, pe când Malakai își scoase portofelul și dori să plătească.
— Cat face, domnule?
— Nimic. E din partea mea, pentru micuțul care urmeaza să vina pe lume.
Malakai îi zâmbi si îi mulțumi, apoi o lua pe Teju de mana și porni cu ea spre leagănele care păreau extrem de tentante pentru ea. Începu să o legene, însă o durere de cap o străpunse pe fata, iar apoi un țipăt asurzitor ieși din gura ei. Bărbatul opri leaganul și o privea speriat. O ajuta sa se ridice, însă văzu cum niste apă incepe sa se scurgă pe picioarele ei, iar înghețata îi căzu imediat din mana.
— Tej, ce ți se întâmplă?
— Kai, nasc!
Acest tipat îl făcu pe Malakai să se panicheze, însă nu pentru mult timp. O lua în brațe și o duse rapid la masina. O urca si incepu să conducă cu cea mai mare viteza, încercând să evite cat mai mult mașinile și înjurăturile șoferilor. Dorea să ajungă cât mai repede la spital, fiind extrem de speriat de starea în care se afla Tej. Aproape de leșin.
Când se văzu în fata spitalului ieși din masina si o lua în brațe pe fata care din cauza durerii leșină. Începu să tipe prin spital din cauza fricii, până când medicii și asistentele s-au apropiat de ei. Au pus-o pe fata pe o targă, iar un medic o privi speriat.
— Doamne, urgent, pregătiți sala de operație.
Teju fu dusă într-o sală, iar Malakai își suna mama sa vina de urgență la spital. Pe când el se așeză pe unul din scaunele de așteptare.
După câteva zeci de minute Adele, urmată de Edith, Xenia și Caleb au ajuns la spital. Adele își privi fiul speriata, iar el îi povesti cum convulsiile lui Tej au început pe ne prins de veste în parc.
— Fiule, fii sigur, totul va fi bine cu Teju.
— Sper, mama. Sper...
Orele treceau, iar medicii intrau și ieșeau pe ușă, însă nici unul nu spuneau nimic, ceea ce îl făcea pe Malakai să fie mai mult decât îngrijorat. Brusc toți au amuțit când doctorul care făcea operația ieși, iar crucea deasupra sălii se făcu verde.
— Domnule, felicitări! Aveți o fetiță sănătoasă.
Toți au început să țipe de fericire, în timp ce Malakai avea lacrimi în ochii. Nu îi venea să creadă că are o fata. O mică prințesă în devenire.
—Domule, însă Teju? Cum se simte?
Doctorul își lăsă capul în jos si nu mai dori sa spună nimic. Bărbatul imediat înțelese că ceva nu e în regulă și se apropie de doctor.
— Ce s-a întâmplat cu sotia mea?
Tipatul lui îl făcu pe doctor să își ridice privirea, apoi răspunse:
— Sotia dumneavoastră e într-o stare relativ gravă. Acum fiind conectată la aparate. Tumoarea a afectat-o destul de tare in timpul operației, încât de câteva ori am fi putut să o pierdem.
Malakai simți cum pământul îi fuge de sub picioare și începu să dea câțiva pasi înapoi. Nu îi venea să creadă ceea ce aude.
— In ce salon e?
— Trei sute trei.
Malakai dădu aprobator și fugi spre el. Intră rapid si privi fata care stătea aproape fără viață pe patul de spital. Se apropie cu teama si îi luă mana in a sa. Nu îi venea să creadă că acel chip luminos acum era atat de palid, iar ea era în această stare deplorabilă.
— Iubito, mulțumesc. Avem o fiică. O mică prințesă. Nu ai idee ce fericit sunt, insă vreau sa impartesc această fericire cu tine. Te rog, iubito, deschide ochii.
Malakai își lăsă capul pe pieptul ei și începu sa plângă. Se simțea extrem de slab, insă se trezi la realitate când auzi un plânset de copil. Se întoarse spre ușă și privi asistenta care avea în brațe o mică ființă. Malakai imediat se ridică și o lua atent în brațe apoi se întoarse la Tej. Îi puse alături copilul si zâmbi.
— Uite, iubito. E copilul nostru. Te rog. Doar deschide ochii și priveste-o. Odată.
Copilul începu sa plângă, iar Malakai încerca să o linisteasca, insă nimic nu reușea.
— Tej, te rog. Deschide ochii. Fiica noastră are nevoie de tine. Te implor!
Bărbatul dori să ia copilul din nou în brațe, însă aparatele au început să bipaie din ce în ce mai tare, iar respirația fetei începu să se întețească. Malakai privea speriat, iar Teju începu să deschidă încet ochii. Malakai îi lua masca de la gură, iar ea îl privi zâmbind.
— Kai... Fetița noastră.
Malakai o puse mai aproape, iar Teju își lipi buzele de fruntea ei. Copilul imediat înceta să plângă, iar ea îi făcu încet semn lui Malakai să se aplece. Acesta făcu cum i se spune, apoi simți cum fata își lipi buzele reci de ale lui.
— Kai, niciodată să nu mai plângi, te rog. Ai grija de fiica noastră si nu o lăsa să fie nefericită. Te rog.
— Ce vorbești, iubito? Vom fi acolo împreună pentru ea.
— Kai, te rog. Vreau ca numele ei să fie Hope.
— Iubito. Orice nume alegi acela va fi.
Teju îi zâmbi si își mai lipi odată buzele de fruntea copilului și simți cum ochii încep să i se închida încet. Imediat aparatele începând să țipe, iar linia vieții deveni dreapta.
Doamne, plâng. Plâng la acest final. Nu îmi vine să cred. Urmează epilogul și terminăm.
