Poveste De Iubire [✔]

Prolog: Darkness

Prolog:"Darkness"

      Întunericul este stilul meu de viață.

      Obişnuiam să fiu lumina.

      Tata mereu îmi spunea că sunt speranța ajunsă în viața lui, atunci când nu aştepta decât să moară. Îmi spunea că prin mine a ajuns să trăiască, nu doar să supraviețuiască. Îi adusesem lumina în viața lui.

      Asta până când El a hotărât că ți-a ajuns ajuns gramul de fericire. M-ai părăsit, tată.

      Am vrut să te fac mândru, să îți arăt că mă pot descurca şi fără tine.

      Dar am eşuat. Ea m-a tras in jos. M-a vândut întunericului pentru propria-i mântuire. M-a făcut ca ea. "Aşa mamă aşa fiică", nu-i adevărat?

      Toată viața te-ai luptat să mă ții departe de lumea ei. Însă nu au trecut nici măcar două luni de la plecarea ta până a mă lăsa pradă întunericului.

      Te-am dezamăgit.

      Se spune că speranța moare ultima, atunci de ce am încetat să mai sper din secunda în care m-ai părăsit?

      Ai plecat şi ai luat şi speranța mea cu tine. Dar până la urmă aveai tot dreptul... speranța mea era speranța ta.