Poveste De Iubire [✔]

32. My heart is broken

32. "My heart is broken"

      — Caleb? spun în timp ce mă îndrept spre locul unde se odihneşte.

      Sunt pregătită să îi împărtăşesc propriile-mi sentimente.

      Nu am mai făcut asta niciodată, fiindcă nu am mai simțit aşa ceva niciodată.

      El m-a acceptat aşa cum sunt. Şi acum cu tot cu copil.

      —Da. spune şi lasă tot în secunda doi ațintindu-şi privirea asupra mea. "Eşti bine? S-a întâmplat ceva? Ți-e rău? Dacă vrei mergem la spital." spune precipitat, îngrijorarea citindu-i-se în voce.

      Iubesc asta la el. Este atât de grijuliu cu mine. Lui chiar îi pasă.

      — Nu, copilaşul este bine. spun atingându-mi burtica cu mâna.

      — Şi tu? Tu cum eşti? spune de parcă ar reuşi să-mi citească gândurile.

      — Vreau să îți spun ceva. spun şi îmi dreg vocea.

      — Ah, am şi eu să îți spun ceva. Dar spune tu prima.

      — Nu, nu e nimic important. Zi tu.

      — Eu, am început să ies cu cineva, şi aş dori să o cunoşti.

      Spune şi simt cum inima mi se rupe în bucăți. Nu am mai simţit aşa ceva de când am aflat că tata este bolnav.

      — Ăă, sigur. spun încercând să îmi înfrânez lacrimile şi mă ridic îndreptându-mă spre  camera mea.

      Asta este, am pierdut şansa.

      Mai strigă ceva după mine dar singurul lucru pe care îl pot auzi este inima mea rupându-se în bucăți.