1. A Letter

318 17 3
                                    

Fiecare persoană are o înclinaţie către ceva. Unii sunt artişti, unii sunt meseriaşi, unii chiar câştigă bani de pe urma corpului lor. Însă eu tind să mă consider specială.

Eu investighez, găsesc indicii şi le pun cap la cap, astfel rezolvând crime, unele chiar cât se poate de odioase. A fi detectiv nu pare a fi slujba mult visată a unei fete, dar a mea asta a fost. Şi nu pot să mă simt decât mulţumită de ce am făcut în viaţă. Nu regret niciun lucru.

Cariera mea s-a clădit pe profesionalism şi încredere în sine. Mi-am asumat fiecare greşeală şi am privit întotdeauna înainte. Poate şi de aceea am reuşit să ajung cel mai sus dintre toţi. Unii mă invidiază, dar nu văd rostul invidiei lor. Căci, dacă ar fi muncit la fel de mult, dacă ar fi stat zile întregi la lucru sau chiar plecaţi în diferite ţări fără să ştie ce se întâmplă cu cei dragi lor, atunci i-aş fi înţeles.

Cei tineri trebuie să îşi dea seama că avem nevoie de ei. Londra nu mai e ce a fost odinioară. Crimele s-au multiplicat în ultima decadă, iar numărul persoanelor care se pot ocupa de ele a scăzut semnificativ.

Defapt, oamenilor au început să le fie frică să mai iasă pe străzi noaptea. Niciodată nu ştii ce se ascunde după fiecare colţ. Mai ales când se lasă peste oraş o ceaţă densă ca în seara asta.

Nu pot vedea nimic la mai mult de zece metri, dar lumina felinarelor mă ajută cât de cât. Ajung în preajma Big Ben-ului şi observ că am întârziat la serviciu. Grăbesc pasul şi în câteva minute ajung în faţa secţiei de poliţie, care îmi devine uneori casă pentru zile la rând. 

Intru în clădirea renovată de curând şi încep să urc scările una câte una către primul etaj. Nu se întâmplă nimic în hol. Niciun alt sunet nu se distinge înafară de cele făcute de tocurile mele. Ajung în capătul holului, văzând-o pe Catherine aşteptându-mă lângă uşa biroului meu. Stă rezemată de peretele din sticlă şi imediat cum mă vede, îmi zâmbeşte.

- Ai întârziat, spune ea trecându-şi mâna prin buclele sale brunete.

- M-am oprit la Anne's ca să cumpăr câteva croissante. Vrei unul?, o întreb descuind uşa biroului.

- Nu, mulţumesc. Voiam să vorbesc ceva cu tine.

Îmi aşez geanta ciocolatie pe un scaun şi mă întorc către ea, apropiindu-mă de biroul din mahon, rezemându-mă de acesta.

- Despre ce, Cath?, o întreb eu, folosind porecla dată de mine

Catherine este cea mai bună prietenă a mea, care defapt îmi este şi colegă de serviciu. De cele mai mult ori, lucrăm la diferite cazuri împreună, de fiecare dată reuşind să le terminăm cu brio.

- Despre ultimul caz pe care l-am preluat. Cel al domnului Vitto, îngrijitorul de la grădina zoologică găsit împuşcat acum două zile.

- S-a întâmplat ceva?

- Am găsit câteva desene ciudate în buzunarul interior al gecii sale. Chiar nu ştiu ce ar putea reprezenta. Tu ce zici?

Îmi înmânează câteva foi de hârtie mototolite umplute cu linii curbe şi frânte. Alcătuiesc fiecare un simbol aparte. Îi dau înapoi foile ridicând din umeri.

- Nu îmi dau seama, Cath. Poate ar trebui să i le duci lui Kris. El ar trebui să ştie. Se pricepe cu astfel de lucruri.

- Bine, Vera. Eu mă duc acasă. Ne vedem mâine.

Dau aprobator din cap, aşezându-mă pe scaunul meu negru din piele. Catherine iese din încăpere, iar eu analizez teancul de documente ce trebuie completate în seara asta. Expir profund gândindu-mă că nu mă voi întoarce acasă până după miezul nopţii.

Iau primul dosar ce îmi vine la mână şi îl deschid, imediat începând să completez cu stiloul pe el. Aud cum cineva ciocane în uşă.

- Intră!, strig eu în timp ce completez detaliile pe care le-am observat la ultimul loc al crimei vizitat.

Apoi îmi ridic capul, privirea mea întâlnindu-se cu a unui subordonat de-al meu.

- Doamnă Phillips, această scrisoare a venit cu numele dumneavoastră, spune acesta întinzându-mi un plic de un alb imaculat.

- Mulţumesc, spun eu uitându-mă la locul unde trebuia să scrie numele expeditorului. Nu scrie nimic aici.

- Şi eu m-am mirat, spune el ridicând din sprâncene.

Deschid plicul cu uşurinţă şi scot foaia de hârtie dinăuntrul lui. Este o scrisoare tipărită la maşina de scris.

Dragă Vera,

Sper că nu te voi speria de acum încolo. Sunt doar un om care va comite câteva crime. Nu eşti pur şi simplu extaziată? Căci eu da.

Deocamdată îţi spun doar că o crimă se va petrece peste două zile – 16 octombrie.

Să ne vedem cu bine!

                                                                                 Cu drag, oare cine?

Îmi dau ochii peste cap, rupând scrisoarea în bucăţele mici şi aruncând-o la coşul de gunoi, apoi întorcându-mă la treaba mea.

- Ce scria în ea, doamnă?

- Că o crimă se va petrece peste două zile. Nu ai crede câte scrisori de acest fel primesc pe lună. Majoritatea sunt trimise de puştani care nu au nimic altceva mai bun de făcut.

- Ah, înţeleg.

- Bun, mulţumesc atunci, spun eu semnalându-i că nu mai are la ce să mă ajute şi imediat, el iese afară.

***

Timpul trece pe nesimţite când lucrezi din greu. Nici nu ştiu când s-a făcut ora două. Mă ridic în picioare, luându-mi pardesiul pe mine şi geanta în mână. Apăs pe întrerupător, stingând lumina şi plec către casă.

Drumul către casă este întotdeauna interesant. Mereu se schimbă câte ceva pe parcursul zilei. Mereu aflu câte ceva deosebit. Un afiş este agăţat de un panou ce mă informează că peste câteva zile va fi organizat un concert în oraş.

Slujba mea m-a făcut să fiu în multe feluri, mai ales să fiu atentă la oameni. La mişcările lor. La expresiile lor. Aş putea să-mi dau seama cum te simţi, doar privindu-ţi ochii. În ochi poţi vedea totul. Durerea. Iubirea. Dezamăgirea. Orice.

Păşesc în casă şi un val de căldură mă acaparează, făcându-mi picioarele să se moleşească. Nu mai am nimic bun de făcut decât să mă aşez în pat lângă Louis şi să adorm sperând că ziua de mâine va aduce cu ea câteva surprize.

_____________________________________________________________________________

Puţin cam scurt faţă de ce m-am aşteptat, dar sper ca în viitor să fac capitolele mai lungi. 

Sper că v-am atras atenţia. 

                                                                                              - Limo

The Lotus Tattoo •în pauză•Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum