A trecut ceva timp de când Soarele a apus. Este complet întuneric în casă, televizorul aprins şi lampa fiind singurele surse de lumină ce mă ajută să citesc scrisoarea primită de la “oare cine?”.
Elefanţi, tigrii şi acrobaţi…zgaiţi-vă de vă uitaţi. Este vorba de vreun circ?
Sunt chiar aici în faţa voastră…acolo unde-i roşu la o fereastră. Cortul este roşu, dar nu am văzut niciodată vreo fereastră la un circ.
Probabil că ar trebui să verific dacă există vreun circ în Londra zilele astea. Totuşi, cum ar putea să comită cineva vreo crimă când sunt atâţia oameni în jur? Înjunghiindu-l nu ar avea nicio şansă, cineva l-ar vedea. Dar dacă nu urmează aceeaşi tactică ca în prima crimă?
Se pare că există un spectacol vineri de la ora 20 lângă malul Tamisei. Îmi ridic privirea din hârtii când îmi aud numele strigat. Louis se apropie de biroul meu cu părul ciufulit şi cu un zâmbet ironic pe faţă.
- De ce nu vii să te culci?, mă întreabă el sprijinindu-se de birou.
- Am de dezlegat o crimă, Louis. Sincer..nici de somn nu mai am timp.
- Nu ai putea lăsa hârţoagele pentru o singură seară? Te rog, spune el încruntat.
- Nu am timp!, strig eu, făcându-l să îşi mărească ochii.
- Sigur. Înţeleg, spune el dând din cap.
Se întoarce cu spatele, îndreptându-se către uşa ce duce către dormitor. Apoi, fără să mă privească în ochi, vorbeşte cu capul plecat.
- Ştii care este lucrul cel mai interesant? Faptul că nici de mine nu mai ai timp, spune el ieşind din încăpere.
Oftez zgomotos, întorcându-mi privirea către ecranul laptop-ului. Apuc telefonul de pe masă, apelând numărul Juliei. Îmi răspunde imediat.
- Vera. Acum voiam să te sun. Tocmai am primit rezultatele la analiza toxicologică.
- Şi ce ai aflat?
- Am găsit o doză substanţială de mescalină în corpul său. Mescalina e un drog ce provoacă halucinaţii, greaţă şi euforie.
- Interesant, spun eu.
- Crezi că s-a drogat cu intenţie?
- Sincer, nu. Era îmbrăcat cu un costum. Părea un om respectabil, mai ales că era un milionar. Mai mult de atât, s-a întâlnit cu cineva la acel bar înainte să fie înjunghiat.
- Deci i-a fost cumva administrat drogul.
- Da. Alte detalii importante?
- Prezintă un tatuaj pe antebraţ. Este o floare. Presupun că e un lotus. Catherine a trecut pe la laborator şi mi-a spus că nu a găsit nicio amprentă pe cuţitul găsit la locul crimei.
- Atât de puţine indicii... Cred că va trebui să plec în Germania.
- Să-i interoghezi familia?
- Da. Nu ştii niciodată. Uneori familia este cea din spatele crimei.
- Sigur, Vera. Anunţă-mă dacă mai ai nevoie de ceva.
- Aşa voi face, spun eu punând capăt apelului.
*Stuttgart, Germania*
Taxiul se opreşte în faţa unei case de mari proporţii din periferia oraşului. Nu aştept nicio secundă şi ciocăn în uşa principală. Îmi deschide o doamnă între două vârste îmbrăcată într-un deux-pieces de culoarea lavandei. Părul roşcat vopsit împreună cu diamantele masive din jurul gâtului îi dau o aură impozantă. Se încruntă şi îmi adresează un salut în limba germană.
Scot insigna din buzunarul paltonului şi i-o arăt.
- Bună ziua, doamna Schulze. Numele meu este Vera Phillips. Lucrez în departamentul de poliţie din Londra. Investighez moartea soţului dumneavoastră. Aş dori să vă adresez câteva întrebări, spun eu.
Îşi ridică sprâncenele mirată şi mă pofteşte înăuntru. Interiorul vilei se dovedeşte a fi şi mai maiestuos decât exteriorul. Tablourile de calitate împânzesc pereţii ivorii, candelabrul uriaş făcut din sticlă şi pietre preţioase este agăţat de tavanul înalt, iar portretele fiecărui membru al familiei domină încăperea.
Clara Schulze mă invita în biroul ei, unul decorat cu bun gust, fotoliile din piele şi draperiile liliachii ieşind în evidenţă. Se aşează pe scaunul din spatele biroului, făcându-mi semn că mă pot aşeza pe unul dintre fotolii.
În scurt timp, un bărbat îmbrăcat la costum îmi oferă o ceaşcă de cafea împreună cu câteva fursecuri de ciocolată. Îi zâmbesc mulţumitor, îndreptându-mi atenţia mai apoi către Clara care mă analizează de ceva de timp.
- Doamnă, în primul rând aş vrea să vă întreb dacă ştiţi cumva dacă soţul dumneavoastră avea duşmani.
- Oh, sigur că avea. Pe drumul către succes întotdeauna vei lua cu tine câţiva invidioşi, spune ea zâmbind.
Îmi mijesc ochii la ea, luând o gură de cafea. Ceva e în neregulă cu femeia aceasta.
- Am văzut portretele familiei. Aveţi doi copii, nu-i aşa?
- Da. Un băiat, Stefan, şi o fată, Josefine. Ambii sunt plecaţi la universitate. Nu aş putea fi mai mândră.
- Soţul dumneavoastră avea vreun testament?
- Oh, sigur. Avocatul familiei deja ne-a vorbit. Jumătate din avere mi s-a acordat, iar cealaltă jumătate a fost împărţită între Stefan şi Josefine.
- Înţeleg. Ştiaţi că domnul Schulze avea un tatuaj pe antebraţ? Un lotus.
- Nu, spune ea confuză. De ce şi-ar face un tatuaj? Mai ales un lotus, spune ea strâmbând din nas.
- V-a spus ceva înainte să plece?
- Doar că trebuie să ajungă la o întâlnire de afaceri în Londra. Atât. Şi nu am spus nimic, căci are foarte multe întâlniri de acest gen pe lună.
- Înţeleg. O ultimă întrebare. Avea cumva obiceiul să consume substanţe halucinogene?
- Poftim? Normal că nu, spune ea crispată.
Dau din cap aprobator, ridicându-mă de pe scaun.
- Mulţumesc pentru timpul acordat, doamnă.
- Orice pentru Karl. Trebuie să aflăm cine a avut curajul să facă asta. Nu trebuie să rămână nepedepsit, spune ea conducându-mă către ieşire.
- Sigur că da. Să aveţi o zi bună în continuare, spun eu coborând câteva scări ca să ajung în stradă.
Mă urc într-un taxi şi îi indic locaţia firmei lui Schulze. Trebuie să-i investighez şi biroul. Sigur voi găsi acolo ceva. Trebuie să existe ceva. Până acum nu am mai nimic. Criminalul s-a gândit bine la crima asta. A ştiut când şi unde va fi victima, apoi nu a făcut nicio greşeală în a lăsa vreun indiciu ce mă putea conduce la identitatea sa.
Clara mi s-a părut a fi o femeie cu principii şi destule calităţi. Este foarte improbabil ca ea să se fi gândit la aceste lucruri, mai ales să călătorească până la Londra. Totuşi, la fel ca fii săi, ar fi avut un motiv destul de plauzibil pentru a-l ucide.
Nu e urmă de îndoială. Clara, Stefan şi Josefine se află acum printre suspecţi.
CITEȘTI
The Lotus Tattoo •în pauză•
غموض / إثارةCe se întâmplă când primeşti o scrisoare anonimă în care ţi se spune că o crimă se va petrece în 2 zile? Mai ales că eşti cel mai cunoscut detectiv din oraşul tău. Îi dai importanţă sau nu? Viaţa ta se schimbă sau nu? Depinde doar de tine.
