Beautiful Mistakes: Dezastrul din Paris✔

25. Este dificil oricat am incerca sa simplificam lucrurile

Dimineata urmatoare am deschis ochii si l-am vazut pe NamJoon. M-am panicat pentru o fractiune de secunda, apoi mi-am adus aminte de cosmar si am rasuflat usurata.
-Era si cazul sa te trezesti, zambi si deschise ochii.
-Spionezi o fata cand doarme? Nu e frumos, il tachinez.
-Nu spionam, ma asiguram ca nu mai ai cosmaruri, facu o pauza. Apropo, ce ai visat de te-a facut sa plangi atat de tare?
-Mi-am visat parinti, inghit in sec si imi ascund fata in tricoul lui.
-Imi pare rau, nu voiam sa te supar.
-E in regula, ai fost aici si m-ai calmat, zambesc desi nu ma vede.
-Pitico, hai sa mergem jos sa mancam si tu sa iti iei medicamentul, dupa ce s-a intamplat cred ca e bine sa le iei zilnic.
-Bine, dar tu nu o sa ai grija de mine?ridic privirea si imi flutur genele la el.
-Depinde daca vrei sau nu sa am grija de tine, zambi in coltul gurii.
-Aish, omul asta, imi las capul in jos si imi musc limba. Bine, NamJoon.
-Imi place mai mult cum suna "oppa", chicoti.
-Oppa, pleaca sa ma pot schimba.
-Bine, micuto, ma saruta scurt pe buze si pleca. E frig, ai grija cum te imbraci, striga de pe partea cealalta a usii.
-Da, strig inapoi.
Umblu prin dulap si gasesc un pulover megru foarte gros, mi-am mai luat si o fusta rosie cu dungulite peste niste colanti negri, flauşați si am coborat in living. NamJoon ma astepta pe canapea cu doua cani si niste prajituri.
-Iar l-ai pus pe Jin pe drumuri? Astea nu erau ieri aici, arat spre fursecuri.
-Le-am gasit in dulap, nu le-ai luat tu?
-Cand? Noaptea trecuta in vis?stau si ma gandesc. Poate le-a luat Chanyeol cat eu dormeam, atunci cand nu eram bine.
-Cred. Eu nu l-am sunat pe Jin, probabil le pregateste baietilor masa si nu pot sa ii las nici pe ei nemancati.
-Aveti repetitii azi?
-E duminica, avem si noi liber.
-Ah, NamJoon, maine trebuie sa plec impreuna cu managerul vostru pentru negocieri. Trebuie sa vada sala de concert.
-Mi-a zis, o sa merg si eu, imi zâmbi.
-Cum asa?
-Trebuie sa testeze cineva sunetul, trebuie sa fie un concert de calitate, fanii nostrii merita efortul daca platesc atat.
Telefonul incepu sa sune, m-am asezat langa NamJoon si am luat telefonul de pe masuta. Ma suna Patrice:
-Hei, Patrice, cum mai esti?
-Nali, BTS chiar au World Tour?
-Da, o sa vin cu managerul si NamJoon, nu stii nimic,ii fac se taca prin web.
-Ca veni vorba, cum mai esti cu Sehun?
-Ne-am cam despărțit inainte sa pleci tu, oftez.
-De ce nu ai spus atunci? As mai fi ramas sa nu faci vreo prostie.
-Cred ca oricum o sa ma crezi nebuna cand o sa ne vedem. Joi sau vineri ajungem in Paris, incerc sa imi stapanesc lacrimile.
-O sa te duc sa ii vezi, am avut grija sa nu fie uitati, parintii mei abia si-au revenit si ei. Au fost foarte apropiati, au lucrat atata timp împreună si le e si lor greu sa accepte, esti mereu bine venita la noi.
NamJoon lua canile si se indrepra spre bucatarie, dar cumva reusi sa se impiedice. M-am ridicat repede si m-am dus la el.
-Esti bine?las telefonul langa noi.
-Da, nu stiu cum m-am impiedicat, scuze pentru cani.
-Te-ai taiat la mana.
-Sa fiu in ton cu tine...
Ii fac semn sa taca si o vad pe Patrice cu bratele incrucisate si cu p spranceana ridicata. Zambesc jenata si o vad cum tuseste stanjenita cand il vede pe NamJoon.
-Ya, voi doi ascundeti ceva, ma uit de la unul la celalat.
-Scuze, Nalina, dar as vrea sa inchid, stii deja ca imi e bias si nu prea imi pica bine asta.
-Patrice, nu e ceea ce crezi tu.
-Nu? Nalina, la voi e aproape noua dimineata, negi ca a dormit la tine?
-Patrice...
-Da, nu e ca si cand ar fi al meu daca imi e bias, oricum nu s-ar uita ei la europence, inchise.
-O sa ii cer managerului sa vina si Taehyung cu noi, s-au inteles bine cat a stat la noi.
-Dar credeam ca e speriata de moarte de voi dupa ce...
-Tae a convins-o sa ne ajute cu planul lui dement. Imi pare rau ca te-am facut sa te sperii pentru ea cand nu a fost in pericol.
Am oftat si m-am ridicat, m-am dus dupa matura si am strans cioburile, NamJoon statea pe canapea cu capul in palme si mai avea putin si spargea masuta de cafea cu capul. Am luat trusa de prim ajutor din dulapior ai m-am intors la el, ranile alea se puteau infecta usor desi erau superficiale.
-Ce o sa spui daca te vede un fan bandajat la maini?suflu usor in timp ce dezinfectez.
-De parca nu ar sti ca am talentul de a distruge orice ating,ofta.
-Dar pe mine reusesti sa ma faci sa ma simt mai bine, as putea spune ca reusesti sa ma repari, chicotesc.
-Nu, dat-o in bara de fiecare data cand mergea bine, uite-te acum! Se presupunea ca trebuie sa mergem la film, e aproape pranzul si noi suntem aici si imi plangem de mila.
-Poate ca Patrice nu stie sa calculeze bine cat e ceasul din cauza schimbarii orei in Europa, nici nu e priceputa, dar are dreptate.
-Ce vrei sa spui?
-NamJoon, nu conteaza ca esti tu sau e Sehun, ma joc cu focul.
-Nu e asa, nu are cum sa te banuiasca nimeni, esti translator, trebuie sa stai pe langa noi in strainatate.
-Poate ca e mai bine ca nu am iesit astazi, daca ai fi dat de fani si te-ar fi recunoscut ce ai fi facut?
-Bine, ai dreptate, nu m-am gandit pana la capat. Am vrut doar sa fim noi doi la o intalnire normala ca niste oameni normali, ofta.
-Ar fi frumos sa se poata, dar asta e pretul pe care il platesti pentru faima, ma ridic si plec in bucatarie.