Beautiful Mistakes: Dezastrul din Paris✔

20. Imi doresc sa te urasc

-O sa fie bine, da? Nu o sa te las sa ajungi si tu asa.
-Te rog, nu vreau sa fiu asa, nu vreau sa il plac, vreau sa il urasc!
Ma trageam de firele de par ce imi atarnau din coada, alte lacrimi scurgandu-se pe obrajii mei. Isi puse mainile pe umerii mei si ma privi in ochi.
-Sunt aici sa te ajut, mai intai hai sa iti bandajam ranile, bine?
-Bine.
L-am urmat prin casa pana in camera mea, abia acum incepeam sa realizez ce s-a intamplat. Simteam mainile amortite, iar talpile ma dureau, la fel si capul.
-E o trusa de prim ajutor in baia camerei mele.
-O sa vorbesti cu mine despre ce s-a intamplat?
-Toti au plecat, Sehun a plecat, Patrice a plecat...
-Eu sunt aici, nu vreau sa vad o fata ca tine daramata de el, nu merita.
-Oare merita ceva in viata asta sa iti sacrifici fericirea?se opri in loc si ma privi uimit.
-Sper ca nu te gandesti la ce cred eu.
-Chiar daca as gandi... Sunt o lasa, nu ma curaj sa o fac, nu am curaj sa recunosc fata de mine ceea  simt.
Se aseza pe pat, langa mine, si incepu sa imi bandajeze mainile. Am stat in liniste un timp pana cand a terminat.
-In altfel de circumstante as fi spus sa iti asculti inima, dar banuiesc deja ce simti si nu as vrea sa ajungi ca ea.
-As vrea sa plec departe de toate astea, dar as fi o lasa din nou, nu-i asa?
-Nu trebuie sa pleci nicaieri, o sa te ajut sa infrunti tot ceea ce ai de înfruntat,  promit ca voi fi langa tine.
-Nu imi promite, Sehun mi-a promis ca o sa fie langa mine orice ar fi, dar a plecat.
-Promit ca o sa incerc sa fiu langa tine cand o sa infrunti ceea ce te sperie.
-Multumesc, Chanyeol, un mic zambet apare pe buzele mele.
Dupa ce termina sa ma bandajeze paraseste pentru doua minute camera, timp in care stau si cercetez in jur. Facusem mizerie pentru o prostie, ei nu au plecat pentru ca au vrut, eu i-am indepartat, am fost o proasta. Nu apuc sa imi sfarsesc sirul gandurilor ca imi aud telefonul sunand. Il iau rapid de pe noptiera si raspund.
-Alo?
-Nali, esti bine? Nu prea te-am vazut de ceva timp, ai patit ceva?
-Nu sunt bine, dar am sa fiu. Trebuie sa fac ordine prin casa, vorbim mai tarziu.
Inchid telefonul si il las pe noptiera, nu voiam sa il vad, nu acum, nu cu Chanyeol aici care vrea sa ma ajute. Nu am nevoie sa ma faca sa ma simt mai inconfortabil de atat, nu ma simt in stare sa spun ceva.
-Ia asta, e ceea ce ti-a dat psihologul. O sa te ajute putin sa dormi si o sa vorbim cand o sa te trezesti, bine?imi zambi si imi intinse paharul cu apa si tubul de medicamente. O singura pastila.
-M-a sunat, iau o pastila din flacon si o inghit cu apa. Intreba daca sunt bine.
-Te rog, spune-mi ca nu ai vorbit mult cu el.
-I-am spus ca am curatenie de facut, ceea ce e adevarat. Chanyeol, pot sa te intreb ceva?
-Spune-mi.
-Ce fel de persoana era verisoara ta?
-O persoana plina de viață,  ii placea foarte mult sa se distreze,  de multe ori trebuia sa o scot din belele, zambi nostalgic.
-Crezi ca ar putea fi alt motiv pentru care a facut asta?
-Nu stiu, parintii ei sustin ca nu stiau ca ar fi avut o relatie cu NamJoon, ci cu un baiat din liceul ei, se incrunta. Ce stii?
-O sa iti spun mai tarziu, cand o sa par ceva mai credibila si mai stabila psihic, ma intind pe pat.
Chanyeol imi mangaie parul si trase patura pe mine, paseste usor si iese din camera. Inchide usa cat de lin posibil si coboara in linving, totul devenea calm, provocandu-mi starea de somnolență.

Deschid ochii si il vad pe Chanyeol cu capul pe pat si stand turceste langa el. Am incercat sa ma ridic fara sa il deranjez, dar ma tinea de mana. M-am tras mai aproape si mi-am trecut mana usor prin parul lui, atunci a deschis ochii, parea destul de obosit.
-Cum te simti?se ridica.
-Sunt bine, ii zambesc. Iti multumesc pentru ca ai venit si ai stat cu mine, chiar nu stiu ce as fi facut in starea in care eram.
Imi mangaie parul si se ridică, imi intinse si mie o mana si am pasit incet. Aparent caderea nervoasa de ieri a adus multe pagube, calcasem in cioburi.
-Nali, m-am gandit la ce am vorbit aseara, se pare ca verisoara mea il insela pe NamJoon, recunoscu, desi ii venea greu.
-Crezi ca lui i-a picat bine cand a aflat?ma uit precauta la el.
-Ti-a povestit?
-Da, Chanyeol, eu il cred, sunt cateva gesturi marunte pe care, daca le observi, iti dai seama daca persoana minte.
-Limbajul trupului spui?
-Si esti sigura?
-Il cred, dar asta nu inseamna ca imi si place prea mult asta.
-Inteleg, dar, Nalina, ce simti sincer pentru el?ma ridica pe blatul de la bucatarie.
-Chiar nu stiu ce sa raspund, imi e greu si fata de mine sa recunosc, privesc la mainile mele bandajate. Cred ca il plac, dar...
-Te rog, pana nu esti sigura ca ai incredere in el nu ii spune nimic.
Am ramas in liniste, Chanyeol incepu sa pregateasca de mancare. Linistea dintre noi devenea tot mai apasatoare si simteam ca innebunesc. Imi plimbam privirea prin toata camera incercand sa raman calma.
-Spune, te rog, ceva, simt ca innebunesc in linistea asta.
-Sehun era distrus ieri cand a venit, s-a incuitat in camera cu bautura si un cartus de tigari. Cu Patrice ce s-a intamplat?
-A plecat sa isi ajute parintii, fac o pauza. Cred ca am exagerat, ar fi trebuit sa iau una din pastilele prescrise de Abi de cand mi-a trecut prin cap sa colosesc lama.
-Ce voiai sa faci?!se intoarse furios la mine.
-Nu am putut, nu am avut curajul. Sunt o lasa, imi strang pumnii si imi amintesc seara trecuta.
-Sigur nu ai nevoie sa mergi la psiholog iar?isi incrucisa bratele.
-Nu e vorba de lama acum, nu am avut curaj sa ii spun lui Sehun tot ce simt, nu am avut curaj nici sa il infrunt pe NamJoon, nu am curaj sa ma confrunt cu propria-mi viata.
-Dupa ce mananci te duc sa vorbesti cu Sehun?
-Ne-am despărțit, nu mai putea rezista si il înțeleg. A avut rabdare cu mine si m-a sprijinit, dar eu m-am gandit doar la mine, continui inca sa o fac, dar asta doar pentru ca nu sunt bine.
Imi dadu o farfurie cu mancare si niste bete si se aseza langa mine, mancand si el. Ma mangaie pe cap si imi zambi, apoi isi vazu de mancare. Telefonul ii suna, cand l-a scos am putut vedea cine il suna, Sehun.
-Da, hyung, asculta putin. Sunt la Nalina, a avut niste probleme cu oglinzile si m-a rugat sa o ajut, mai asculta putin. Dupa ce ai baut atat sa nu te urci la volan, roaga-l pe Suho sa te duca.
Inchise telefonul si se intoarse la masă,  imediat ce am terminat se apuca sa apele vasele, moment in care am auzit usa. Am coborat de pe blat si am mers sa vad cine e, desi Chanyeol m-a privit urat ca ma chinui sa merg. Cand am ajuns in living l-am vazut pe NamJoon cum vine spre mine. M-a strans in brate, dar nu am reactionat, nu stiam ce sa fac.
-Ce ai patit?ma privi ingrijorat.
-Te rog, pleaca, nu e momentul de discutii acum, il privesc rugatoare.
-Lasa-l sa stea, vreau sa aud ce s-a intamplat atunci cu verisoara mea.
-Ce face el aici?se incrunta la mine.
-M-a ajutat cu niste oglinzi, imi feresc privirea.
-Ai avut o cadere nervoasa? Ai spart oglinzile nu-i asa?
-NamJoon, nu vreau sa vorbesc cu tine in acest moment, nu ma simt...
-Nalina, spune-i altfel nu o sa te simti niciodata bine. Ascunzi multe si nu vrei sa recunosti, dar macar acum incearca sa spui.
Am luat o gura mare de aer si am privit la NamJoon, nu eram sigura ca pot face asta. Oare puteam? Oare aveam sa ii spun sau o sa dau iar inapoi? Fiecare fibra, fiecare celula din corp era tensionata si simteam cum imi creste pulsul. Simteam sudoarea cum imi face hainele sa se lipeasca de mine, gatul imi devenise deodata uscat si tot imi muscamb buza. Inghiteam in sec la fiecare cateva secunde, imi framantam mainil si imi miscam rapid privirea incercand sa gasesc o farama de curaj. Am deschis gura sa rostesc cuvintele:
-NamJoon eu...