Beautiful Mistakes: Dezastrul din Paris✔

44. Se putea să nu ?

A/N Sper să aveți răbdare să citiți nota de final.
-Pe ce distanță bate lanterna asta?

-Cinci metrii, de ce?

-Pai atunci vino aici, pot să sar cu tine în brațe, doar luminează în jos cum trebuie.

M-a luat ca pe mireasă şi s-a aşezat pe marginea găurii din podea.

-Ține-te bine ca sar în subsol acum, bine?

A sărit , aerul trecu rapid pe lângă noi , am simțit când făcu contact cu betonul, apoi se ridică şi mă lăsă pe picioarele mele. O mână se aşeză pe umărul meu, dar nu era Chanyeol, el era în spatele meu, iar mâna venea din făță. Îndrept lanterna îm direcția aceea şi nu văd pe nimeni.

-Mai e cineva aici? întreb speriată.

-Cine să fie în afară de noi?râse Chanyeol.

Mut lanterna spre un colț si văd conserve goale de mâncare. Mă apropii si văd că sunt precum rezervele pentru război, conserve care expira la câteva zile de la deschidere. Era un desfacator aruncat pe lângă ele.

-Cine mai e aici? încep să mă învârt cu lanterna până când cineva aprinde un bec. Nu pot să cred, scap lanterna, apoi totul parcă devine negru.

Mă trezesc şi îl văd pe Chanyeol lângă mine şi persoana aceea lângă. Încă eram în subsol, era aranjat chiar bine, excepție făcea colțul unde se aflau doar conserve.

-Ce e în neregulă cu viața mea?îmi dau o palmă peste față.

-Dacă te deranjează pot rămâne aici, spuse.

-Vreau să ştiu cine eşti?

-S-sora ta geamănă, spuse temătoare, GaEun.

-De cât timp stai aici?

-După accidentul tău, ai avut amnezie, părinții noştrii au hotărât să rămân ascunsă din cauza problemelor pe care le aveam toți. Nimeni nu ştia că suntem gemene, din cauza unor lucruri pe care le făcea familia Oh.

-E puțin ciudată situația, dar cred că totuşi e nedrept din moment ce ai fost închisă în subsol atâta timp.

-Mama şi tata cum sunt?

-Au murit...mă ridic de pe patul improvizat. Hai să mergem sus.

-Cum? Ieşirea e blocată.

-De asta sunt eu aici, zise Chanyeol.

Ne îndreptăm spre scările de lemn din colț şi începem să urcăm, Chanyeol începe să se împingă în uşă, dar nimic. Mai se împinge de câteva ori, dar tot nimic. Am scos telefonul şi l-am apelat pe NamJoon.

-Poți merge prin casă şi sa vezi unde se aude ca şi când cineva s-ar izbi de perete? Trebuie să ieşim de aici.

-Imediat, iau şi unul din muncitori cu mine ca să spargă uşa în zidul în caz că e nevoie, se aude o serie de înjurături probabil ale muncitorului în cauză. Îți dai seama cam pe unde prin că ar putea fi ușa?

-Mergi în hol și lovește ceva mai tare în podea, aud pași deasupra noastră. Stai pe loc, pașii se opriră, ești deasupra noastră.

-Păi sunt lângă debara, iaro porțiune din zid e mai mare și e de mărimea unei uși.

-Chanyeol, mai poți lovi ușa o dată?

-Sigur, se împinse iar în ușă cu putere.

-Ușa e zidită, o să îi rog să spargă aici ca să puteți  ieși.

-Nu contează, oricum sunt multe de discutat pe când ieșim de aici, oftez.

-Ce s-a întâmplat acolo jos?

-O să vezi dublu când ieșim, dar nu din cauza unei lovituri, liniștește-te.

-Atunci?

-E mai ușor de crezut atunci când o să vezi, oftez.

-Nali, după ce terminăm cu toată situația asta putem vorbi doar noi doi?

-Sigur, dar, s-a întâmplat ceva?

-Nu, doar vreau să fim noi doi să putem vorbi.

-Bine, mersi că ești lângă mine, NamJoon.

-Mereu o să fiu, pe cât posibil, simțeam zâmbetul în spatele acelor vorbe.

-NamJoon? Mă bucur că încă sunteți împreună, o privesc și văd sinceritatea emanând din ea. Erați așa drăguți și înainte, chiar sunt curioasă dacă tot la fel de drăguți sunteți, părea un copil ce primise o acadea.

-Nali, nu mi-ai spus, ce ai făcut azi cu Patrice la facultate?

-Aparent părinții lui Sehun mi-au mutat dosarul la SNU pe K-Arts și nu știu cum ă să mă împart de săptămâna viitoare, oftez.

-Poate am cum să te ajut? zâmbi GaEun.

-Surioară, nu știu cât de bine te descurci pe dans, eu am făcut cinci ani de coregrafie, având în vedere că repet anul, ăsta ar fi al șaselea, iar unde lucrez trebuie să știi mai multe limbi străine. Vorbesc fluent în engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză și acum o să învăț și chineză.

-Tu crezi că am fost închisă aici și am stat precum o incultă? râse pe seama mea. Testează-mă, spuse pe italiană. Sau preferi altă limbă?

-Câte limbi ai învățat?

-La cât timp liber am avut, să nu spun de acces la internet și electricitate, știu cam aproape tot ce se poate vorbi în lumea asta.

-Ei asta chiar e bună, nu mă așteptam să te depășească. Bine zis că aparențele înșeală, râse.

În timp ce râdea căzu prin ușă, l-am prins de mână, dar am căzut peste el. Impactul pentru mine nu a fost dureros, dar Chanyeol căzuse peste ușa de lemn și peste cărămizi.

-Ești bine? Am încercat să te trag înapoi, dar...

-Liniștește-te, verișoară, sunt bine, își scutură praful de pe haine.

-Nali, mă strânse NamJoon în brațe, micuțo nu mai fă lucruri periculoase precum astea, bine?mă sărută pe frunte.

-NamJoon, aparent trebuie să mai cunoaștem pe cineva, mă dau mai în spate şi îmi trec mâna prin păr drept scuză.

GaEun iese din subsol, iar NamJoon rămâne cu gura căscată, îl strâng uşor în brațe şi îl bat pe spate.

-Sunt ceva explicații de dat să înțeleg, oftă şi începu să se joace în părul meu.

-Cam multe ca să înțeleg şi eu,  oftă Chanyeol.

Uşa de la intrare s-a deschis şi intră Sehun ce căuta pe cineva cu privirea. Ne vede, inclusiv pe GaEun şi începe să se frece la ochi.

-Patrice unde e? Am venit să o iau, spune încă holbându-se.
-E cu muncitorii. Vrei să rămâi la discuție?
-După ce îmi revin, pică pe jos.
Perfect, asta lipsea, încă o persoană înconştientă pe ziua de azi. Doamne, câte ne mai pregăteşti? Oare o să rezistăm până la capăt?

A/N Îmi pare rău dragilor că poate e mai scirt capitolul, deşi din cuvinte îmi ies la număr am impresia că vă las nedumiriți cu multe, dar tocmai am aflat că vocalistul trupei Linkin Park , Chester, s-a sinucis... Ştiu că sunt din comunitatea kpop, dar îmi place şi muzica rock şi m-a deprimat vestea aşa că sper să țineți cu mine un moment de reculegere şi să îi urăm o odihnă cât mai uşoară.
.
.
.
.
Odihneş-te în pace , Chester.