#2

764 84 16
                                    

M-am asezat la masa, punandu-i cana cu ceai in fata, privind inspre apa colorata.
Eram fericit in interior ca il vad din nou; insa eram atat de stanjenit incat nu am putut spune nimic.
A:Max, nu am putut nici macar o data face cunostiinta cum se cuvine. Mi-ar placea sa stiu mai multe despre tine.
M:D..despre mine?
A:Da.
M:C..ce vrei sa sti..?
A:In primul rand,  ce zodie esti?
M:B...balanta.
A:Deci, ziua ta a fost recent.
M:D...da
A:La multi ani! Cu intarziere.
M:M..multumesc.
Am zis mutandu-mi privirea intr-un final inspre el. I-am zambit bland atintindu-mi privirea spre ochii lui albastrii.
Era prima oara cand ma uitam la el...pana atunci. Era frumusel, dar totusi slabanog si incercanat..ma intreb daca are timp pentru el si relaxare.
M:A..Axel...
A:Da, Max?
M:M..maine seara ce faci...?
A:Cred ca sunt liber, de ce?
M:P..pai..parintii mei sunt la lucru si voiam sa ....ies cu tine...sa ne cunoastem mai b..bine...
Axel ma privi cu ochii mariti de mirare. Imi zambii cu caldura si dadu din cap in semn aprobator.
A:Mi-ar face placere sa ies cu tine,Max.
Mana sa a ajuns peste incheietura mea. Am rosit mutandu-mi privirea cand, fratiorul meu intra in camera iar Axel isi feri mana.
E:Maax...
M:Da, Eric.
Am spus si m-am ridicat cand l-am vazut plangand pe fratele meu mai mic care isi tinea o mana pe frunte.
A:Ce s-a intamplat? Esti bine?
E:M-am impiedicat si am dat cu capul de usa.
Nu m-am putut abtine. Am chicotit usor, i-am dat un pupic pe frunte si l-am imbratisat strans mangaindu-l pe spate.
M:Gata, gata. E un cucui micut. Doar nu o sa creasca si o sa fuga cu fățuca ta mica si adorabila.
E:Dar doare.
M:Stiu, uite, ce zici de cate o inghetata de ciocolata cu alune ca sa o mancati amandoi?
E:Bine.
I-am dat inghetata, l-am ciufulit ca mai apoi sa il duc inapoi in camera mea. Cand m-am intors, Axel incepu sa chicoteasca privindu-ma.
M:C..ce?
A:E ciudat cum, cu fratele tau vorbesti atat de deschis si cu mine te balbai in ultimu hal.
M:P..pai...e fratele meu...am crescut cu sacaielile lui timp de 11 ani..
A:Ai dreptate.
Isi sprijinise barbia de mana si ma privi lung cu un zambet pe buze.
M:Parintii mei trebuie sa soseasca..
A:Asta inseamna ca trebuie sa plec?
M:N..nu cred..nu a mai fost nimeni la mine pana acum. Cred ca s-ar bucura;cred.
Axel continua sa ma priveasca atent cu un zambet neschimbat. Am inceput sa ma simt intimidat asa ca mi-am ferit privirea. Aud scaunul departandu-se.
Cand imi ridic privirea Axel era in fata mea, aplecat inspre mine. Am rosit si m-am uitat in ochii lui.
M:C...ce faci?!
A:Shht, nu iti fac nimic.
Satenul se apropia din ce in ce mai mult asa ca, din instinct, am inchis ochii.
Ii simt buzele presate de fruntea mea si mainile in jurul gatului meu.
S-a departat si a chicotit privindu-ma amuzat.
A:De ce te-ai speriat?
M:N..n...nu stiu.
A:Max, calmeaza-te.
M:o..ok.
M-am ridicat din scaun ducandu-ma in camera de zi, trantindu-ma pe canapea.
E:Maaaaaaax!
M:Ce e, Monstrulet hiperactiv?
E:Plec pana afara!
M:Drum bun! Vezi sa nu te pierzi si ai grija la masini.
E:Da!
Cu asta, fratiorul meu tranti usa in urma lui iar Axel isi facu aparitia in camera.
A:Dragut pusti.
M:Nu si daca trebuie sa il asculti cantand Katy Perry in somn..
Am pufnit amandoi in ras facandu-ne comozi pe canapeaua mare.
Dupa ceva timp doua batai in usa se facura auzite. M-am ridicat pentru a le deschide usa alor mei, intampinandu-i cu caldura.
In camera de zi Axel, statea cu mainile intre genunchi rusinat.
m:Max, cine e el?
M:Mama, tata, el e Axel. Un baiat pe care l-am ajutat cu niste bani acum doi ani. A venit sa imi inapoieze banii si am stat de vorba..e vreo problema?
t:Nu, absolut nici una...
Spune tata printre dinti vizibil nervos. Axel constata asa ca se ridica si isi lua "la revedere" fugind pe usa.
M:Aveam si eu un prieten si l-ai speriat! Multumesc, tata!
Am plecat in camera mea trantind usa dupa mine, aruncandu-ma in vechiul meu pat.
O sa dorm putin...oricum, nu mai am de gand sa ies din camera pana nu pleaca ai mei la lucru..
Mi-am afundat fata in perna lasand parfumul asternuturilor proaspat spalate sa ma inunde.
Maine plec cu Axel si nu imi pasa ce se intampla! Ajung la spital, ajung la spital. Asta e..
Am inchis ochii intrand in lumea viselor mele dubioase. Abia asteptam sa vad lumea de afara...abia asteptam sa ma dau intr-un leagan.
Atata nerabdare imi facea inima sa bata cu putere.
M-am trezit, abia a doua zi, undeva pe la amiaza.
Parintii mei mai aveau putin si plecau la lucru iar fratiorul meu era la scoala.
M-am imracar intr-o pereche de pantaloni de trening,un tricou larg negru, mi-am ciufulit parul ca mai apoi sa mi-l acopar cu gluga hanoracului. Mi-am pus ochelarii de vedere si am asteptat ca ai mei sa plece.
Nici nu i-am spus la ce ora sa vina...sunt asa un dobitoc.
Se facuse ora cinci si jumatate cabd parintii mei au parasit casa. Imediat dupa, in peisaj, aparand fratiorul meu care m-a prins cand voiam sa ies pe usa blocului.
Am urcat inapoi in apartament cu el, l-am promis sa jure ca nu le spune parintilor ca eu am iesit din casa, apoi am inceput sa cobor scarile grabit, lovindu-ma de cineva si cazand cu acesta pe scari .
M-am scuzat ridicandu-ma intinzandu-mi mana rosu in obraji cand un chicot familiar se auzi.
A:Stiai ca arati ca un copilas cand rosesti?
M:Oh, mai taci..
L-am ajutat sa se ridice, iar dupa o imbratisare am iesit in lumea mare.
Priveam in jur plin de mirare si de fericire. Pentru prima oara puteam spune ca sunt liber...pentru prima oara puteai spune ca imi traiesc viata.
Pentru prina oara eram pur si simplu fericit...

Pur si simplu(another univers) [Yaoi]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum