Pur si simplu(another univers) [Yaoi]

5

Timpul s-a scurs rapid, au trecut doua saptamani de cand Axel m-a luat in casa sa primitoare. Il ajutam cum puteam, iar cat el era la liceu, faceam ce stiam eu mai bine; curat, gateam sau pierdeam timpul aiurea desenand.
Uneori mama lui imi tinea de urat, in zilele cand avea liber in rest, stateam singur cuc; totusi, ma bucuram cand brunetul venea acasa si imi spunea ca mancarea e la fel de delicioasa ca in fiecare zi sau cand ma mangaia pe cap spunandu-mi ca i-am lipsit.
Era o zi de sambata cand baiatul imi propuse sa mergem la o plimbare scurta. Am acceptat entuziasmat, imbracandu-ma intr-un tricou imprumutat de el. M-a luat atent de mana, mergand pe langa mine, zambindu-mi bland.
M-am apropiat mai mult, facandu-l sa imi inconjoare trupul cu mana sa.
Ma privi scurt in ochi mai apoi lipindu-si buzele trandafirii de fruntea mea.
Mereu ma lua usor. Nu voia sa ma sperie insa, mereu am apreciat atentia cu care ma trateaza.
Am continuat sa mergem pana am ajuns in fostul meu cartier.
M-am uitat catre geamul de la etajul unu. O pereche micuta si trista de ochi se luminara cand ma gasisera.
Era Eric care imediat sarii de la geam.
A coborat din apartament, venind grabit spre mine. Se arunca in bratele mele strangandu-ma cu putere.
Axel ma privea zambind...clar era mana lui la mijloc.
E:Nenea mi-a promis ca te aduce aici.. si-a tinut promisiunea.. e un om bun..
Spusese fratele meu cu mai putin rationament decat deobicei, stergandu-si ochii de lacrimi.
M:Sunt de acord cu tine. E un om bun.
Am raspuns zambindu-i bland, sarutandu-l usor pe frunte. Mi-a fost dor de tine monstrulet hiperactiv.
E:Max...mami si tati nu mai sunt suparati...cand te intorci acasa?
M-am simtit brusc foarte jalnic insa am continuat sa ii zambesc micutului.
M:Eric...nu cred ca mai vin acasa.
E:De ce?
Intreba acesta smiorcaindu-se.
M:Mami si tati m-au mintit in legatura cu multe.. o sa vin pentru o jumatate de ora acum..dar doar atat.
E:Macar...promiti sa ma vizitezi..?
M:Evident fan Katy Perry ce esti.
E:Nu sunt fan Katy!
M:Atunci de ce ii canti melodiile in somn?
E:Fac asta?
Am chicotit dandu-i drumul.
M:O sa revin... daca nu..sunati la ambulanta.
Spun intrand in bloc mai apoi batand la usa fostului apartament.
Mama imi deschise mai apoi sarind sa ma imbratiseze insa, am dat-o la o parte zicand rece.
M:Am venit pentru raspunsuri. Nu ma intorc acasa.
Femeia isi duse mainile la piept lasandu-ma sa intru intr-un final.
M-am asezat pe canapea uitandu-ma in ochii lor.
M:De ce m-ati mintit?
m:Nu te-am mintit cu nimic, dragule.
M:Mike, albinismul... daca asta e nimic atunci va cred.
m:D..de unde iti aduci aminte de el?
t:Stiam ca aveai amnezie...
M:Bine zis, aveam. Acum scuipati tot.
m:Cand aveai 6 ani ai facut primul atac de panica..
t:Cand mama ta avea un transplant de facut..
m:Mike era singurul care a putut sa te opreasca din a distruge tot spitalul..
Ii ascultam cu mare atentie fara a imi lua privirea de pe mama.
t:Iti promisese ca te duce la spectacolul tau preferat..erai foarte  entuziasmat...
m:Insa..cand va intorceati.. a facut atac de cord la volan si a pierdut controlul masinii...ai avut iar un atac de panica si...ai inceput sa ridici chestii..
m:Ai incercat sa faci masina sa se opreasca insa .. ai reusit doar sa fi propulsat pe locul din fata dupa ce ai dat cu capul in parbriz.
t:Cand am ajuns la spital..nu te-am recunoscut..erai tot palid si parul ti se albise...doctorul ne spusese ca te-ai lovit la cap si ca ti-ai pierdut memoria asa ca am profitat si ti.am zis ca ai albinism pentru a te feri de alte accidente.
Mama incepuse sa planga..totusi nu intelegeam ceva.
M:Si de Mike de ce nu mi-ati mai spus..?
t:Nu ne-am putut impaca cu ideea ca ti-ai pierdut persoana pe care o iubeai cel mai mult asa ca..am hotarat sa il tinem in secret...
M:Inteleg..
Amandoi imi aruncasera o privire mirata.
m:Chiar intelegi?
M:Evident...mama.
Am lasat o lacrima sa cada punandu-mi fruntea in palme.
M:Totusi..trebuia sa imi fi spus.. as fi inteles si acum 9 ani...si acum 5 ani...si oricand de atunci pana acum..
t:Ne pare rau...
m:Vrei sa te intorci aici? Macar un an..
M:Trebuie sa vorbesc cu Axel..
Mama se uita confuza..
m:Ce e cu pustiul ala..?
M:E Mike.. intr-o varianta mai mica.
Spun cu un zambet ridicandu-ma de pe canapea. I-am sarutat fruntea mamei iesind din bloc. M-am oprit in fata brunetului tragandu-l la inaltimea mea.
M:Te iubesc.
Am spus rapid ridicandu-ma pe varfuri pentru a il saruta. Mi-am pus mainile pe ceafa sa lasandu-ma usor purtat de val. I-am simtit palmele mari odihnindu-se pe coapsele mele.
Zambea..il puteam simti zambind in timp ce incepuse sa ma stranga incet in brate.
M-am departat intr-un final privindu-l in ochi.
A:Stateai pe varfuri?
M:Poate...
Am zambit larg facandu-ma micut la pieptul sau.
A:Ai inteles ce e dragostea pe care o simt eu..?
M:Da, Axel. Te iubesc.
Am spus iar inchizandu-mi ochii.
A:Max..cred ca ar fi mai bine daca ai mai sta cu parintii tai un an.
M:Esti sigur...?
Imi prinse fata intre palmele sale.
A:foarte sigur. O sa imi lipseasca mancarea facuta de tine dar, e mai bine sa stai cu parintii tai.
Am stat putin pe ganduri spunand.
M:Ce-ar fi daca as face cu schimbul?
Ma privi nedumerit sarutandu-mi nasul si fruntea.
A:Cum adica?
M:Sa stau cu tine trei zile..cu ei trei zile...o zi sa iesim toti.. ar fi dragut..
A:Daca parintii tai sunt de acord, e in regula.
Am zambit privind spre ai mei ce ne priveau pe geam cu un zambet.
M:ar fi de acord...ce zici sa fie azi ziua in care iesim toti?
A:Mi-ar face o deosebita placere.
Am zambit uitandu-ma la Eric. Ma privea fericit apropiindu-se mai mult de mine.
E:Vreau si eu in brate.
L-am imbratisat pe pici lasandu-i un pupic pe obraz.
Am un presentiment ca totul va fi Pur si simplu...perfect.

Pls don't kill me..cum scapi de un tip enervant?