Pur si simplu(another univers) [Yaoi]

#1

PERSONAJEEELEE:
Max- in rolul lui Tudi
Axel- in rolul lui Josh
..restu...inventez pe parcurs...vad eu..astia erau cei mai speciali...deeeci...sa trecem la...treaba

Priveam de dupa geamul meu inchis inspre strada. Ma uitam la niste copii ce se jucau inspre sfarsitul zilei. Radeau, sareau, se certau si pana la urma se impacau.
Cred ca e dragut sa te joci cu copii de varsta ta.
Oh, buna, nu v-am observat. Eu sunt Max.
Eram un pusti de 15 ani ce face scoala acasa, si care nu a vorbit cu cineva din exterior in viata lui.
Nu, nu sunt un copil de bogatasi daca la asta va ganditi.
Stateam intr-un apartament cu doua camere impreuna cu parintii si cei 4 frati ai mei.
Pot spune ca am fost si sunt cel "special" din familie pentru ca toata atentia e captata asupra mea, desi nu sunt cel mai mic.
Nu am iesit in viata mea afara din casa, nici macar pana la poarta ca sa imi salut vecinii.Va intrebati cum de nici la 15 ani nu a vazut lumea exterioara?
Ei bine, sufar de albinism, iar parintii mei nu vor sa ma lase sa ies din casa de teama ca m-as putea imbolnavi, dar cred ca deja sunt bolnav mintal. Le-am propus sa urmez un curs de desen, ce avea loc intre orele 16:00 si 18:00, insa au zis ca radiatiile solare ma pot afecta si uite asa am ajuns sa stau inchis in casa toata viata mea.
Cum stateam eu si ma uitam la copii pe geam, il aud pe fratele meu mai mic strigandu-mi numele in repetate randuri.
Am mers pe hol unde Eric, micuta creatura, ma astepta.
E:Max, haide cu mine afara!
Spre deosebire de mine, Eric e brunet si are ochii verzi iar el sta afara 16 din 24. Uneori il invidiez.
M:As vrea, Eric,dar stii ca mami si tati nu ma lasa afara.
E:Dar e seara, soarele nu mai e asa de puternic.
M:Incearca sa ii convingi si pe ei de asta. Imi pare rau pitic.
E:E in regula, dar promite-mi ca o sa te joci cu mine mai tarziu.
M:Promit pe plusurile mele!
Baietelul iesi pe usa alergand energic. Am ramas privindu-l cu o urma de tristete si regret. Stateam in tocul usii, uitandu-ma in gol, cand pe scari incepu sa urce un baiat saten, cam de varsta mea,cel putin asa arata, destul de inalt, cu ochi albastri, patrunzatori.
Am ramas uitandu-ma inspre el insa, cand a ajuns in fata mea am dat sa intru in casa.
?:Asteptati putin, va rog.
M-am oprit intorcandu-ma cu fata spre el.
?:Ati dori sa faceti o donatie? Locuiesc doar cu mama si am nevoie de putin ajutor;aceasta e in spital cu rani grave facute in urma unui accident.
Nu puteam vorbi,doar il priveam nestiind ce sa fac.
Am vrut sa spun ceva insa, cuvintele nu imi paraseau gura.
?:Va rog frumos, si un biscuite imi e de ajuns...ca sa pastrez banii pentru operatie.
L-am indemnat sa intre in casa si l-am condus pana in bucatarie unde, m-am apucat de gatit.
?:Chiar nu este nevoie sa gatiti doar pentru mine!
Voiam sa ii spun sa nu isi faca griji; dar nu puteam.
?:M..ma scuzi, esti cumva mut?
M-am chinuit putin insa am scos un "nu" soptit pe gura. Era atat de ciudat sa vorbesc cu cineva din afara perimetrului casei.
?:Ce usurare! Cum va numiti?
M:M...M...Max..
Am soptit continuand sa gatesc fara a ma uita in spate.
A:Eu sunt Axel.
Dupa ce s-a auzit asta, am oprit aragazul si i-am pus o portie intr-o farfurie.
A:Ce farfurii frumoase..de unde le aveti?
M:N..n..nu stiu..
A:Cum vine asta?
M:E..e...eu nu am iesit...din casa...nu stiu..
A:Nu ati iesit din casa? Nu ati fost la scoala?
Am dat negativ din cap uitandu-ma in pamant.
A:Imi pare rau.
M:E..e...esti prima persoana..d...d..din afara fa...familiei. .m .mele cu care v ..vorbesc
A:Atunci, imi cer scuze ca prima conversatie a fost despre un accident.
Imi zambea. I-am zambit inapoi scurt mutandu-mi iar privirea in pamant.
A:Va multumesc mult pentru tot ce ati facut astazi pentru mine.
M:S..s..stai...
Mi-am scos portofelul cu toti banii pe care mi i-au dat parintii pentru a imi cumpara ce vreau, de pe internet, si i-am intins o bancnota de 50 sfios.
M:Pentru m...m...mama ta...
A:Nu pot sa ii accept, ati fost prea bun cu mine, sa va mai accept si banii...ar fii deja prea multe.
M:E..eu oricum n..nu am unde sa ii cheltuiesc....T...tie ti-ar fi d..de ajutor...
Axel ma prinse in bratele lui slabanoage multumindu-mi in nenumarate randuri.
Am rosit, fiind prima mea imbratisare amicala, si am facut ce a facut si el... mi-am pus mainile in jurul sau.
Din acea zi nu l-am mai vazut.
Uneori ma intreb daca inca e in viata,daca mama lui a fost in regula, si daca isi mai aduce aminte de mine. Acum am 17 ani ,inca putin si pot pleca din casa pe care nu am parasit-o nici macar o data.
E o zi de duminica ploioasa, iar eu il pregatesc pe Eric de scoala.
A inceput gimnaziul iar restul fratilor mei sunt plecati de mult..acum impart camera doar cu monstruletul si credeti-ma, nimic nu e mai rau decat Eric cantand in somn.
M:Gata de scoala, piciule?
E:Da, Max!
M:Bine. Ai mancat?
E:Da
M:Te-ai spalat pe dinti?
E:Da!
M:Te-ai dat cu deodorant?
E:Sfinte Sisoe, Max, da, am facut tot ce trebuie.
M:Bine, bine. Fugi la scoala.
I-am deschis usa si, ca de obicei, am ramas sa ma uit in urma sa.
Pe scari urca o fata familiara....insa nu imi pot da seama de unde il cunosc pe baiat.
?:Buna, Max!
M:B..buna..
Spun eu balbaindu-ma, ca de obicei apoi dau sa intru in casa dar ma opreste.
?:Nu ma mai cunosti? Eu care venisem sa iti inapoiez bancnota de 50.
M:A...Axel?
A:Eu sunt!
M:Oh, Doamne,ce mai faci? Esti in regula? Mama ta cum e?
Intrebarile pe care mi le-am pus in decursul acestor doi ani mi-au iesit fara sa ma mai gandesc pe gura.
A:Pai, sunt bine, datorita tie, multumesc, da, sunt in regula, am gasit un job part-time si am ceva banuti pusi de o parte, iar mama e mult mai bine dupa operatia aia.
M:Deci,e in viata. Ce usurare.
A:da, e in viata.
M:Cat de tare ma bucur ca te-am putut revedea..
A:Si eu ma bucur sa te revad.
M-a imbratisat din nou, strangandu-ma cu putere in bratele sale nu atat de slabanoage cum mi le aminteam.
I-am raspuns punandu-mi mainile in jurul umerilor sai.
A:Tu, ai reusit sa iesi din casa pana la urma?
M:Nu..
A:nu inteleg de ce nu fugi cat parintii tai sunt plecati...
M:ai dreptate...as putea merge macar in fata blocului cat sunt ei plecati. Multumesc pentru idee.
E:Am realizat ca azi e duminica, nu luni.
Il aud pe fratiorul meu urcand scarile.
?:Pai si, noroc ca ne-am intalnit!
Axel se departa pentru a ii face loc pustiului.
E:Maaax!
M:Hei, amice.
E:Am venit cu un prieten, e in regula daca stam la noi doi in camera?
M:Sigur, mergeti acolo.
Dupa ce (,) cei doi copii au parasit camera Axel m-a privit intr-un mod suspicios.
A:Esti tata?
M:La 17 ani, esti nebun?
A:Pai, te comporti ca un tata cu micutul.
M:E fratiorul meu...si mi se pare ciudat faptul ca ..de fiecare data cand el dispare...tu apari...si data trecuta il urmaream in timp ce mergea la scoala.
A:E o coincidenta..
M:Sunt sigur...hai la un ceai..ce spui?
A:Mi-ar face placere.