Pur si simplu(another univers) [Yaoi]

4

Axel ma privii in dubii, poate credea ca glumesc...insa eu eram cat se poate de serios.
Am continuat contactul vizual, stergandu-mi lacrimile din cand in cand, in galagia strazilor aglomerate ale orasului.
A: Cum adica, Max?
M: Vreau sa stiu ce e iubirea pe care o simti tu...
Continua sa ma priveasca pana cand expira greoi si ma prinse de mana.
A: Iubirea pe care o simt eu, ma face sa te vreau langa mine , sa pot sa iti fiu alaturi si sa te protejez... imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme la incidentul de azi...
M: E in regula. Daca poti sa ma inveti felul tau de a iubi, iti voi ramane recunoscator.
A: Sigur, Max. O sa incerc sa te invat.
M: Multumesc.
A: Nu imi multumi, acum haide. Suficienta aventura pentru prima ta zi! Cand mai poti iesi din casa, sa ma anunti.
M: In regula.
Incetul cu incetul am pornit spre casa, savurand caldura emanata de mana brunetului ce inca o tinea captiva pe a mea. Prezenta lui imi da un sentiment de bine si siguranta. Ma intreb de ce nu am mai iesit din casa de atunci...
Timpul a zburat treptat iar noi, ne aflam in fata apartamentului in care locuiam momentan.
Inainte de a imi da o imbratisare de ramas bun, Axel isi mai lipi o data buzele de ale mele incercand parca sa ma faca sa il insotesc. Am intrat in jocul nedescifrat de mine pana acum, putin cam stramb, dar am reusit.
Mainile sale poposisera in jurul coapselor mele iar privirea lui ma fixa in timpul sarutului.
Nu pot spune ca mi-a displacut, dupa parerea mea a fost foarte dragut sa ma invete atatea lucruri despre viata intr-o zi.
I-am facut un semn scurt cu mana in timp ce inchideam usa apartamentului. In intampinare mi-au iesit mama si tata ce se uitau la mine ca Irod la un crestin.
Am inghitit in sec.
Pentru prima oara imi era frica de ce avea sa se intample.
Amandoi au inceput sa tipe la mine si sa imi puna tot felul de intrebari dar mai ales, sa imi interzica in mod strict sa ma mai vad cu Axel.
Am plecat din fata lor fara a ii lasa sa termine, am trantit usa de la camera mea in timp ce lacrimile stateau sa dea navala pentru a uda rodul suferintei.
Nu intelegeam de ce ma doare atat de tare ca nu il mai pot vedea pe brunetul ce mi-a aratat pentru prima oara, dupa mult timp, lumea exterioara.
In timp ce stateam cu fata in perna incercand sa ma opresc, Eric veni langa mine si imi spuse pe un ton inocent si plangacios.
E:Scuze, voiam sa iti spun ca au sunat si ca vin mai devreme dar nu am avut cum.
M-am ridicat in capul oaselor, napustindu-ma asupra fratiorului meu. Il imbratisam strans, continuand sa imi vars durerea ce imi sfarama inima.
Mama intra in camera insa, vazandu-ma ca am capul pe pieptul lui Eric, striga un "Pedofilule" si imi dadu o palma peste obraz facandu-ma sa scap un suspin printre buze.
In momentul in care fiinta feminina ce imi daduse viata il lua pe saten de langa mine nu m-am mai putut abtine...mi-am luat portofelul si hanoracul ca mai apoi sa ma incalt si sa fug pe usa fara a ma gandi.
Pana la urma, mai aveam un an si trebuia sa locuiesc pe cont propriu...ce e un an in plus?
Alergand pe strazile acum pustiite ale orasului reusesc, oarecum, sa dau de o fata cunoscuta. Numai ca nu de genul de fata pe care voiam sa o vad.
Idiotul ce incercase sa ma dezbrace putin mai devreme in ziua aceea ma vazu si o lua la fuga inainte sa il pot intreba orice.
Am ramas stand pe bordura, privind o micuta balta ce se formase in apropiere. M-am privit atent insa, in loc de imaginea mea, aparea a brunetului ce imi zambea calm.
Imaginea se tulbura iar din cer, incepusera sa cada picaturile reci de ploaie specifice lunii noiembrie.
Mi-am pus capul pe genunchi, reflectand la toate cele intamplate si la multe alte intamplari ce au avut loc in viata mea.
Trecusera deja doua ore de stat in ploaie cand eu am inceput sa tremur din pricina frigului ce se simtea pana in maduva oaselor. Simteam ca nu mai rezist cand dau de caldura venita din spatele meu iar doua brate slabanoage ma iau puternic in stransoarea lor. Nu era o stransoare brutala ci, chiar din potriva, era una plina de ingrijorare si iubire.
M-am intors catre persoana respectiva pentru a imi da seama cine e. Cand l-am vazut pe brunet, aproape plangand, cu parul in toate directiile si in papuci de casa nu m-am putut abtine si l-am imbratisat puternic.
M: De unde stiai ca sunt afara..?
A: M-a sunat fratele tau mai mic acum o jumatate de ora si mi-a spus ca ai plecat cu o ora jumatate inainte si nu te-ai mai intors.
Spuse acesta rapid ajutandu-ma sa ma ridic.
M: Imi pare rau... probabil dormeai...
A: Totul e in regula, acum ca stiu ca esti intreg.
M: Pot veni la tine acasa ?
A: Acum?
M: Da...
A: Pai, cum ramane cu ai tai..?
M: Momentan nu vreau sa dau ochii cu ei.
A:Atunci...bine. Poti sta la mine.
Am zambit slab si am simtit cum incet-incet mi se inmoaie picioarele reusind sa cad intr-un somn nu prea dragut.
Cand m-am trezit, eram intr-o camera cu pereti bej, o fereasta mare si mobila de culoarea cafelei.
Ma uitam in jur derutat, de sub o patura. Cand m-am ridicat in fund pentru a investiga in detaliu, capul a inceput sa ma doara iar de pe frunte mi-a cazut o batistuta uda.
Axel intra in camera zambindu-mi bland, cum numai el poate, ca mai apoi sa ma mangaie in crestet si sa imi spuna sa ma intind.
M-am intins inapoi in pat deoarece nu voiam sa il infurii si sa il fac sa ma urasca cum am facut cu parintii mei.
Imi adusese niste medicamente si un bol cu supa pe care l-am mancat bucuros.
Se pre ca in urma sederii mele in ploaie, m-am ales cu o gripa micuta si cu multe pastile pe cap insa, ma bucur ca brunetul e acum langa mine deoarece aveam nevoie de prezenta sa alaturi de mine.