Dintotdeauna m-au secat de energie oamenii care la început își dau interesul să scape de zidul pe care-l afișezi la început, apoi "luptând" atât de mult și atingându-și scopul, în final renunță, și pleacă fără nici o explicație, iar tu ridici din nou ziduri de lacrimi și durere punând pansamente peste pansamente și clădind în tine un morman de suferință, dar uneori surprinzător pe unii ajungi să-i înlocuiești repede, nesimțindu-le absența, devin necunoscuți, străini ca la început, și fără pic de mila, le dai lovituri celor ce nu merită când se așteaptă mai puțin...nu știu dacă e din orgoliu sau te asiguri dinainte că nu vei fi din nou tu cel suferind, însă de cele mai multe ori și eu la rândul meu sunt înlocuită de ceilalți, oricât ți-ar promite în secunda de față marea cu sarea, sunt ușor de înlocuit, dar n am spus că nu sunt o pierdere...prea multă tristețe la adolescenții din ziua de azi, totul pornește evident din copilărie, se simt neînțeleși și ajung sa-și dea seama prea târziu ca trebuie sa controleze asta, și refuză să ceara ajutor, le dau dreptate, căci nimeni nu se încarcă cu problemele tale, mergând în general pe principiul fiecare cu problemele lui, dacă așa nu funcționează, măcar să încerce cu cei ce au trecut prin asta, sa se anuleze, cumva, reciproc de răul ce le întunecă mințile, cu un om care trece prin aceleași clipe, de fapt, oamenii uită să se înțeleagă între ei, și sunt cuprinși de atâta egoism încât se gândesc doar la ei ,la binele lor, și la cum să-i facă pe ceilalți să simtă dublu decât simt ei. Cel mai mare regret îl am că sunt om, până și animalele au o inimă mai bună decât a noastră, ador veselia câinelui ce se citește în ochii sclipindu-i când vii acasă după câteva ore, îți acordă atenția de care au ei nevoie.
Când ești în pană de sentimente, înțelegi natura, asculți vântul și sunetul greierilor, adormi în căldura soarelui ce se simte și când se lasă întunericul, te lași pradă atingerii lunii, și ușor ușor uiți sa-ți faci planuri pentru a doua zi pentru a deveni organizat. Dezorganizarea asta aduce mării un aer sinistru, te gândești cum să te înghită apele și cum poți să atingi cerul cu sufletul. Singura terapie e să te vindeci singur, oricât de greu ar părea...
când întâlnesc un om la fel ca mine înțeleg de ce nu-s înțeleasă
sunt prea complexa(tă) și (ne)hotărâtă
